CÂRLANI ȘI PROSTĂNACI

Adi Cristi

Avem de purtat, se pare, un anume blestem de familie. Începem să fim martorii unui putregai generalizat în sfera puterii. Nu mai avem nici o palmă de pământ fertil. Totul pare a fi infestat cu microbul corupției. Începem să-l divinizăm pe Ion Iliescu, rămas pe scena politică sub formă de exponat singular al cinstei, modestiei și sărăciei, cel care a format imaginea de mult prăfuită ”sărac și cinstit” Este rușinos să fii sărac într-o lume în care banul circulă în toate direcțiile, vor spune urmașii lui Ion Iliescu, cei care au preferat să se înregimenteze în ”oastea lui Traian”. Se dovedește astăzi că singurul politician autentic, produs de revoluția română de la 1989 a fost și a rămas Ion Iliescu. Culmea, acesta vine din comunismul sălbatic al lui Nicolae Ceaușescu, pe care l-a străbătut pe jos, ajungând în elita conducătorilor, probând anumite dizidențe de formă și fond, pentru ca, la ceas de revoluție, să și le probeze, să încerce să articuleze la început un ”comunism cu fața umană”, diluat în marea tentație a capitalismului sălbatic, în care a plonjat România cu sau fără voia cuiva. Printr-un un astfel de salt mortal s-a pricopsit țara cu o suită aproape interminabilă de milionari (și mai apoi miliardari) de carton, cei care au făcut bani din tot felul de afaceri, mare parte dintre ele aflate la limita legii sau cu mult peste limitele impuse de lege. Pe acest fond al entuziasmului înavuțirii cât mai repede, pe orice căi, a pătruns în fibra noastră conducătoare marea corupţie, care astăzi devine nu numai vizibilă dar și omniprezentă. Indiferent în ce direcție te întorci, indiferent la ce nivel te afli, indiferent cât de multă încredere investești în cei care ți se înfățișează pentru a-și oferi serviciile de reprezentant al poporului , trebuie să fii pregătit să-i vezi la DNA, dând cu subsemnatul, în tot felul de dosare penale de corupție, de deturnare de fonduri europene, de abuz în serviciu, de formare de grupuri infracționale. De la ”lotul Traian Băsescu” și până la mai nou gruparea infracțională legată de numele premierului Victor Ponta nu mai ai nici un loc liber în care să fii în siguranță.

Atunci când Mircea Băsescu, fratele președintelui, a ciordit din banii nașparliilor a ieșit în fața națiunii președintele afirmând că între respectarea legii și fratele său, el alege legea. O alegere emoționantă și dezarmantă, iertătoare de păcate pentru mulți ani înainte. Și, totuși, această alegere s-a dovedit a fi una de formă, de paradă, de imagine, atâta timp cât DNA, mai apoi, a început să-i adune, în dosare de corupție, pe toți cei care au gravitat în jurul său, culminând cu pupila sa Elena Udrea. Tot președintele de atunci a recunoscut că rudele ți le dă Dumnezeu, nu ai cum să ți le alegi tu și, drept urmare, trebuie să le porți crucea rușinii, dacă acestea calcă strâmb. Pe fondul acestor mărturisiri la care s-a ajuns prin strângerea degetelor în ușă, corul de revoltați de atunci i-au cerut demisia. O astfel de benefică probă de demnitate nu avea cum să fie dată de cel care, pe parcursul celor două mandate prezidențiale, a demonstrat contrariul, pentru ca astăzi să iasă la iveală și adevărata motivație. Nu a terminat de furat, a mai rămas de strâns câteva şpăgi serioase, de ordinul milioanelor de euro, bani negri pentru zile sale albe, de tânăr pensionar, cu nepoți de plimbat pe la terasele din Cișmigiu, după cum ne declarase el atunci când a fost provocat să ne vorbească despre proiectele sale post Cotroceni.

Atunci marea cinstită a politicienilor a început să facă valuri dintre cele mai mari, solicitându-i șeful statului demisia de onoare. Este fratele hoț, e semn de punerea mandatului la dispoziția poporului pentru ca acesta să decisă dacă te mai dorește să fii în fruntea țării, cu un frate care a furat de la țigani cu aceeași intensitate cu care mai este bătută fasolei pe vrej. Atunci, el nu și nu. Că frate-său e major, are discernământ și el nu vede de ce și-ar da demisia pentru greșelile chiar și ale lui Mircea Băsescu.

Acum, ce este valabil pentru frate nu este valabil pentru soră? În cercul DNA, iată, a intrat ca la iarmaroc cumnatul și sora premierului Victor Ponta, mama acestuia, însoțiți de alte persoane împotriva cărora a început urmărirea penală, într-un dosar privind deturnarea de fonduri europene. Cum mai sună chestia aia cu demisia, chiar dacă un astfel de gest nu mai înseamnă ceva în toată economia de gesturi bărbătești pe care, surpriză, doar Ion Iliescu mai este în stare să le facă?

Ar fi o soluție morală ca bătrânul politician să le spună de la obraz mai tinerilor săi învățăcei repetenți: ”Lasă măi dragă, m-aș mai sacrifica o dată pentru voi, dar nu mai am cum să fiu ales președintele țării, că v-aș altoi atunci ca pe niște cârlani și prostănaci, ce sunteți, încercând să scot oameni din voi, căci sunteți brânza bună din burduful de câine, mai ales tu, Victoraș”!