Adi Cristi
Adi Cristi

AMIN!

Adi Cristi

Adi Cristi

Se strânge lațul în jurul lui Traian Băsescu. Deocamdată, țăranii de la Nana, după ce le-a fost pus sechestru pe terenurile lor, moștenite din moși-strămoși, ies pe ulițe cerând explicații celui care, timp de un deceniu, a fost președintele țării. Scuzele îngânate pe micul ecran ale acestuia nu au fost suficiente pentru a da explicații. Sunt oamenii de peste 80 de ani care nu au greșit cu nimic față de lege, în toată viața lor, pentru ca procurorul să-i bată la poartă, sechestrându-le pământurile, descoperite a fi implicate într-o mega excrocherie, fără voia sau știrea acestor. Au auzit ei, spun unii, de faptul că președintele vrea să devină țăran, după ce i se vor termina treburile pe la Capitală. ”Vreau să mă fac țăran” este o frază pe care nu o prea înțeleg, atâta timp cât ei știu foarte bine că țăran te naști, nu devii. Dar, om important ce este, Traian Băsescu le-a arătat că poate fi consăteanul lor, cumpărându-și, prin fii-sa, 300 de hectare de pământ la Nana (dintr-un trup unificat se pare la modul ilegal), pe care a și început să-l lucreze, căci nevoile sunt mari, banca bate la poartă și creditul trebuie achitat. Sunt bani mulți, pe care doar roadele pământul îi poate deconta, atâta timp cât pensia sa, chiar și de fost președinte al țării, nu-l prea ajută în această aventură.

Bunul simț al țăranului român îi ține pe sătenii de la Nana în porți sau strânși roată în fața primăriei să mai afle și ei ce se întâmplă în comuna scoasă în lume de această rușine, greu de purtat pe fețele lor bătătorite doar de soare și nicidecum de acest gen de palme, cu care Traian Băsescu a început să le zvânte obrajii.

El nu are cum să înțeleagă nesomnul țăranului, atâta timp cât o viață întreagă a fost marinar și om politic. Înțelege foarte bine imensitatea apelor, dar nu știe nimic de respectul pe care trebuie să-l acorzi pământului. Nu știe nimic despre mirosul de țărână, chiar dacă vrea să ne povestească totul despre mirosul furtunii, descoperit înainte ca aceasta să se întâmple. Chiar dacă are brevetul de navigator ținut la zi, astfel încât, după cum ne spunea el, oricând poate să-și ia vaporul și să străbată mările și oceanele lumii în lung și-n lat, urcatul pe tractor se pare că este mult mai dificil, atâta timp cât, în urma sa brazda trasă înseamnă deschiderea unor răni pe care doar istoria le mai țin minte, doar istoria le mai bandajează cu nepieritoarea dragoste față de pământul în care respiră strămoșii, ce le-au lăsat moștenire jertfă de sânge pentru întinderea ogorului lor, dătător de speranță, de viață și de eternitate pe aceste locuri bine definite.

Traian Băsescu nu este sigurul intrus într-o astfel de lume mirifică, pentru care bunul simț este legea supremă, de parcă l-ar fi citit din scoarță în scoarță pe Seneca și pe marii filosofi ai acestei lumi. Evident că nu l-au citit. Evident că acest déjà vu nu este altceva decât esența lucrului simplu, firesc, ușor de perceput în trecerea ochiului peste întinderea câmpiei sau peste înălțimea muntelui, peste luciul apei istovitoare în curgerea ei de la izvoare la apa cea mare. Țăranul, prin bunul său simț, este înțeleptul care a ținut milenii la rând coloana vertebrală a acestui neam, cum s-a mai ținut drept copacul milenar, în fața trecerii timpului.

Or, Traian Băsescu a demonstrat că nu știe să înțeleagă o asemenea atitudine. Este mult prea bătut de furtunile mărilor pentru a înțelege ce semnificație are pumnul de țărână, pentru care nu s-au sfiit, de-a lungul istoriei, generații de țărani să moară.

Pentru el, pământul este o întindere care trebuie să producă bani, trebuie să fie stoarsă de rod, astfel încât Ioana Băsescu să-și poată plăti creditul de un milion de euro luat de la CEC.

Iată că, aici se produce fractura. Între mileniile de respect față de pământ și setea de profit al celui care ne-a împovărat vremurile cu îndemnul ”Să trăiți bine!” Acest exemplu personal vine în conflict direct cu legea, astfel încât procurorii au decis să conserve avuția, să pună sechestru pe pământul aflat în discuție, încercând astfel să protejeze banii băncii, dar și de o posibilă vânzare de pământ, ce i-ar permite lui Traian Băsescu să se spele pe mâini de această afacere, din ce în ce mai rău mirositoare, afacere care a împins instituții ale statului să încalce legea, la rândul lor.

Pagubele colaterale unor astfel de măsuri sunt simplii țărani, cei care au câțiva zeci de ari în jurul casei sau câteva hectare de ogor, singura lor întreprindere care le permite traiul de zi cu zi, trai pe care, în general, țăranul român îl măsoară de la o zi la alta, după ruga rostită întru iubire de Dumnezeu: ”Dă-mi Doamne, Dumnezeule Meu, puterea de a mă ruga Ție și în dimineața zilei următoare! Amin!