LA AȘA ÎNȚELEGERE, AȘA PREȘEDINTE

Adi Cristi

Ne place sau nu suntem prizonierii pupincurismului ca politică de stat. Asupra noastră, de asemenea, stau îndreptați ochii hulpavi ai câtorva ambasade (care ne-ar da de gândit că le-am fi lor subordonate), că fac parte din moștenirea istorică a închinării la Înaltele Porți. SUA, Anglia și Olanda sunt cele trei băgătoare de seamă asupra treburilor noastre interne, precum că, vezi Doamne, la noi este prăpădul de pe lume, în timp ce la ei e trai neneacă. Și, poate nu ne-ar păsa de acest tip de îmburicare, dacă ea nu ar fi fost alimentată de respirația spațiului mioritic și provocator, numai bun de pus în ramă, pentru a zămisli operele nemuritoare ale ipocriziei dâmbovițene.

Nu știu dacă din lipsă de înțelegere a unui text în limba română, fie el și cel constituțional, Klaus Iohannis o ține puia gaia că Parlamentul ar trebui să dea liber tuturor cererilor de reținere și de arestare preventivă a politicienilor, chiar dacă, tot prin lege, există procedura votului Paramentului, în vederea obţinerii acestei încuviințări. Or, nimeni nu s-a revoltat de ce votul a fost pentru a da voie DNA să aresteze în prostie tot ce mișcă-n țara asta, așa cum se revoltă când rezultatul votului liber exprimat al parlamentarilor nu le îngăduie să uzeze de această procedură.

Tot vot e, tot de parlamentari este dat. Nicăieri în Constituție nu se sugerează cum ar trebui să voteze Parlamentarul pentru a fi pe placul Înaltelor Porți sau a cicisbeilor autohtoni. Ideea cu ”se pun zid în calea justiției” este pe cât de aberantă, pe atât de falsă. Nimeni nu a i-a oprit pe procurori să înceapă urmărirea penală împotriva cuiva, fie că e senator sau deputat, în afara președintelui jucător. Liber la anchete penale a existat tot timpul, astfel încât să nu se vorbească de vreo opreliște pusă în calea aflării adevărului, a procesului de a face dreptate în litera și spiritul legii.

Mult mai revoltător ar trebui să fie considerat tabloul în care suntem astăzi puși ca personaje colaterale, în care procurorii DNA arestează preventiv tot ce le iese în cale, după sistemul numărării testiculelor după ce acestea au fost tăiate, încercând să fie descoperiți cei care sunt acuzați că ar avea un testicul în plus.

Falsa zbatere a opoziției este cu atât mai gravă cu cât ea nu trădează decât ipocrizie și, mai ales, inducerea în realitate a unui semnal foarte periculos, semnal preluat de cei trei crai de la apus, crai care își arogă dreptul de a ne da cu varga peste fese, să nu mai fim atât de obraznici și de prost crescuți, astfel încât să nu lăsăm procurorii DNA să se folosească de noua lor jucărie, arestul preventiv.

Ca într-un tablou cu tâmpiți, noi ar trebui să acceptăm ca destinul impecabil al ciobanului mioritic să funcționeze în plin, să mergem șiruri, șiruri înspre DNA, fiecare cu câte o pancartă deasupra capului, prin care să cerem explicit, asemenea lui Darius Vâlcov: Vă rugăm  arestați-ne preventiv! O astfel de atitudine cu siguranță că va fi pe placul cancelariilor europene, atât de grijulii în a ne dresa în laboratoarele Angelei Merkel. O atitudine demnă, lipsită de altfel de jocuri de glezne, prezentată de Grecia, de exemplu, nu poate fi decât arătată cu degetul, făcându-se necesara trimitere la această posibilă Românie, atent încolonată și robotizată, care să ofere gestul sinuciderii ca pe o sigură ieșire din realitate.

Cred că este timpul ca Justiția, în partea ei profundă și responsabilă, să-și facă datoria, să ia la întrebări toate aceste excese ale procurorilor, singurii vinovați de întregul spectacol macabru al dansului ”cu cătușele deasupra capului”, astfel încât faptul în sine, de a face dreptate, să aibă girul asumării sentințelor cu tot cu imensa responsabilitate pe care o incumbă, păstrându-se linia lui ”cine a greșit, acela să plătească”, fie că este infractor, fie că este procuror sau judecător (care are de partea sa inamovibilitatea. Ești inamovibil față de soluția la care ai ajuns și nu față de reaua credință sau de fușăraia la care ai decis ca magistrat să iei parte!) Orice eroare judiciară trebuie asumată și decontată de cel care se face vinovat că a comis-o.

Revenind la postarea președintelui Klaus Iohannis în spațiul online, trebuie să constatăm că omul nostru de la Cotroceni nu se prea descurcă singur cu cititul legilor, dar nici sfătuitori adevărați nu are. Iată ce a înțeles alesul din 16 noiembrie 2014 despre episodul votului din Senatul României, în cazul senatorului Dan Șova: „În calitate de garant al respectării Constituției și principiilor statului de drept, nu pot să trec cu vederea faptul că astăzi Parlamentul a blocat din nou o cerere a justiției. Într-un stat de drept nimeni nu este mai presus de lege. Calitatea de deputat, senator sau ministru nu ar trebui să confere nimănui imunitate în fața justiției. Parlamentul nu se poate erija în instanță. Justiția este singura în măsură să-și spună cuvântul, pornind, desigur, de la prezumția de nevinovăție. Numai un Parlament cu principii ferme în ceea ce privește integritatea, capabil să răspundă prompt și corect la cererile justiției, poate recăpăta încrederea cetățenilor”. Fără a fi malițios aș putea să concluzionez că: la așa înțelegere, așa președinte. Nu știu dacă și reciproca poate fi valabilă în acest caz.