ZI DESCHISĂ TUTUROR EVENIMENTELOR

Adi Cristi

Ziua Independentei, Ziua Victoriei, Ziua Europei. Trei într-o singură zi. Trei într-una! Proclamarea independenței României la 9 mai 1877. Ziua victoriei forțelor aliate  în cel de-al doilea război mondial, la 9 mai 1945, Ziua Europei – 9 mai 1950 – 65 de ani ce au trecut de la începerea unificării Uniuni Europene și până astăzi.

Aceasta este zestrea zilei de 9 mai, de semnificații de interes european, față de care oamenii sunt chemați să ia atitudine, să dea crezare dictonului: ”Istoria care se uită, se repetă!”

Aceste rememorări, făcute întru a ține minte  cine a fost rău și cine a fost bun, ne aduce din nou față în față cu trecutul, pe care nu ezităm să-l luăm la întrebări, cercetându-i neșansele, pe care am fost nevoiți să le plătim cu vârf și îndesat.

Pe noi, românii, parcă nu ne mai interesează istoria. Prea suntem concentrați asupra prezentului, din ce în ce mai fluid, din ce în ce mai greu de stăpânit, atâta timp cât consistența sa devine aceea a peștelui supus prinderii cu mâna, sau cel puțin oferindu-ne șansa acestei strădanii demne de a fi aplaudată la scenă deschisă. Avem nevoie de luciditate, de detașare, de calm, de solidaritate și mai ales avem nevoie de răbdarea înțelegerii situației în care am ajuns, aceea care ne-ar fi putut salva de la multe momente ridicole, cărora trebuie astăzi să le facem față.

Lipsa unei coloane vertebrale autentice, naturale,  care ne-ar fi recomandat prin demnitatea necesară credibilității și respectului, ne-a adus astăzi în fața tuturor celor care cred că au dreptul să aibă pretenții la noi, astfel încât, orice mutare de-a noastră să fie imediat sancționată, exclusiv prin prisma intereselor acestora, fie că se numesc americani, englezi, olandezi, germani, francezi etc. Se pare că, într-o astfel de conjunctură. noi suntem ciuca bătăilor, spațiul de întâlnire al tuturor pretențiilor, ce nu pot fi formulate împotriva ungurilor, a cehilor sau a polonezilor, pentru a ne rezuma doar la țări venite în Europa din aceeași direcție geografică. Acest tip de măcel a devenit în ultimii ani un instrument politic folosit la maxim de opoziția dâmbovițeană, chiar dacă acest tip de atitudine nu face altceva decât să slăbească accelerat credibilitatea României în fața instituțiilor europene. Ne-am legat la cap cu ANI, de exemplu, această basma otrăvitoare care, una similară, nu mai există în Europa și acum, când încercăm să o acordăm cu celelalte legi, ce s-au dovedit că sunt strivite de pretențiile absurde ale acestei agenții naționale, străinii europeni și cei de peste ocean, sar la beregata noastră, șuierându-ne în urechi precum că dorim să deturnăm drumul bun pe care merge România, în sensul că ea merge așa bine rău în interesul țărilor lor, acele țări ce nu au ezitat să creadă că grânarul Europei va deveni într-un viitor apropiat doar o piață de desfacere pentru produsele lor.

Nu există decizie a clasei politice actuale care să nu fie contestată, în primul rând din interior și mai apoi de trompeții ambasadelor din România, ajunși să aibă pretenția de a le lua în seamă mișcările nervoase și amenințătoare de degete fluturate. Dacă tot vorbim de mișcarea de degete, cunoaștem și noi un semn făcut cu degetul, ca un răspuns la aceste neobrăzări păstrate din timpuri fanariote.

Ar trebui ca politicienii români, în special, să ia atitudine, să ne apere onoarea ca țară, să nu le mai permită nemților, englezilor și nici americanilor să ne trateze ca țară de categoria a III-a. Să știe toți cei care își permit să fie egalii noștri, că semnul de egalitate nu operează în sens unic, doar de la ei înspre noi. Treburile interne sunt treburi care ne privesc exclusiv pe noi, singurii care avem dreptul și capacitatea de a le rezolva, așa cum și ei, acasă, nu admit ajutorul sau sugestiile altora, privind fasciștii de azi ai Germaniei, de drogații și de curvele din ferestrele Olandei sau de fărădelegile Americii.

Nouă nu ne este permisă nici o abatere de la felul în care ei cred că România trebuie condusă, evident, în avantajul celui care își permit acest lux de a gândi pentru noi în avantajul lor.  O astfel de atitudine ar trebui să înceteze, iar această finita la comedia, să ne îmbățoșeze și să ne facă bărbați din cap și până în picioare, astfel încât, nimeni să nu-și mai permită astfel de pretenții de a veni să ne măture pe sub paturi și să ne schimbe așternuturile.

Totul e cât de fresh ne este demnitatea și mândria de a fi singurul neam de la răscruce de vânturi care a rezistat, chiar dacă trupul a luat curbura munților Carpați. Oare acesta să fie secretul acestei stabilități? Să fii încovoiat și să trăiești?

Trei evenimente și o singură zi, plus tot ceea ce va reuși să se adune astăzi, zi deschisă tuturor evenimentelor.