24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
”Biroul antifraudă al UE, OLAF, este anchetat în urma unor acuzaţii de lipsă de responsabilitate și transparență, precum și pentru deschiderea inutilă a unor cazuri minore pentru a-și crește rata de reușită” – aceasta este știrea ce ar putea să pară nelalocul ei pentru instituțiile judiciare românești. Este parcă imposibil de crezut ca un organism internațional, ce se ocupă cu anchetele penale, să fie, la rândul său, anchetat pentru că ar fi încălcat legea, chiar dacă aceste abateri de la lege încercau să grăbească aflarea ”pretinsului adevăr”, în slujba căruia ne place tuturor să credem că suntem.
”Anchetatorii belgieni au declarat că au cerut Comisiei Europene să ridice imunitatea diplomatică unor oficiali ai OLAF acuzaţi că au făcut înregistrări ilegale, în conformitate cu legea naţională. Biroul este acuzat că a interceptat ilegal convorbiri telefonice în timpul anchetei împotriva fostului comisar european John Dalli”.
Un fapt banal, aflat la stadiul deja de reflex condiționat, pentru justiția română, decontat total în favoarea anchetatorilor de pe malul Dâmboviței, este surprins și sancționat fără ezitare, fără timorare, la Bruxelles, față de o serie de funcționari internaționali.
”Înregistrările se referă la o conversaţie între Silvio Zammit, reprezentant al lui Dalli și fost viceprimar al oraşului maltez Sliema, și Inge Delfosse, reprezentanta a ESTOC (European Smokeless Tobacco Council). În timpul acestei conversaţii – iniţiata de la sediul OLAF din Bruxelles -, Zammit ar fi cerut zece milioane de euro pentru a aranja o întâlnire între „seful” lui și seful lui Delfosse”. Până aici nimic nu ne poate împiedica să ne imaginăm că toată această tărășenie nu s-ar fi putut întâmpla în spațiul mioritic. Sau, o concluzie preliminară, mult mai decisivă, ar putea să susțină ideea că peste tot se fură ca în codru, peste tot există această tentație a celor cu puterea în mâini de a muta limita proprietății publice în interiorul proprietăților lor private.
”Zammit a fost acuzat că a cerut mită în valoare de 60 de milioane de euro pentru influenţarea unei propuneri de lege privind produsele pe baza de tutun, iar John Dalli a demisionat din funcţia de comisar european după ce biroul antifrauda a interceptat o serie de apeluri telefonice între el si Zammit exact atunci când au fost făcute cererile de mita”.
Din nou un tablou pe care l-ar fi putut semna fără ezitare procurorii DNA, care s-au dovedit mult mai ingenioși în anchetele penale decât cei de la OLAF, trebuie să recunoaștem.
Numai că, din acest moment intervine ”marea diferență” între cei de dincolo și cei din România. În timp ce procurorii români nu prea sunt ei deranjați la acest capitol al legalității, în Belgia se întâmplă cu totul altceva, adică se întâmplă lucruri normale.
”… un nou raport al comisiei de supervizare a OLAF a afirmat că înregistrările au fost făcute fără ca Zammit să știe, iar acest lucru reprezintă o „interferență nejustificată în dreptul la viața privată”. Dacă înregistrarea este declarată ilegală, aceasta nu va putea fi admisă ca probă în proces”.
O astfel de concluzie nu face altceva decât să distrug toate interceptările DNA, care au stat la baza scurgerilor de stenograme în mass media, acest procedeu devenind el însuși un element de presiune în anchetă penală, presiune exercitată de opinia publică, atât de ușor de manipulat. Este adevărat, DNA ar putea să strige că înregistrările au avizul judecătorului, doar că nimeni nu a luat la verificare și modul în care se dau aceste avize de interceptare, dar mai ales modul în care acestea sunt folosite în limita impusă de subiectul cauzei. Multe pasaje din înregistrările obținute de DNA nu au nici o legătură cu cauza în sine, dar ele sunt folosite mai ales pentru a crea un tablou nefericit cu personajul ajuns în anchetă, astfel încât, opinia publică să aibă o reacție de respingere, de adversitate față de ”ticăloșii ăștia, care tot sug din sângele poporului. Fir-ați ai dracului de lipitori și de căpușe!”.
Pe fond, Comisia de supraveghere a OLAF acuza biroul antifrauda si de lipsa de responsabilitate si transparenta, precum si de deschiderea inutila a unor cazuri minore doar pentru a le clasifica drept dosare rezolvate cu succes.
Avem și noi nevoie de o astfel de comisie de supraveghere a activității procurorilor DNA și a magistraților, inclusiv a celor de la ICCJ, cel puțin până când se va naște o nouă generație de procurori și de magistrați, care nu au știință unor astfel de abateri grosolane de la deontologia omului legii.
