24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Țânțarii nu mușcă, ei înțeapă, așa cum nici vorbele politicienilor nu ucid, ele rănesc adânc, fără însă ca durerea să fie păstrată în memorie mai mult decât este păstrat Soarele pe bolta cerului timp de o zi lumină.
Suntem imuni la acest protocol al zilei dedată spre a fi trăită, chiar și numai pentru că mare parte dintre noi începem să cultivăm lehametea, în cantități majore. Nu ne mai pasă de nimic și de nimeni. Nu mai încercăm să aflăm răspunsuri la întrebările cu care ieșim din casă în fiecare zi și cu care ne întoarcem mai împovărați în fiecare seară. Nu reușim să ne trezim, să ne activăm interesul, preferând să trăim în derivă, să lăsăm destinul să ne țină socoteala și socotelile, atâta timp cât viața noastră cea de toate zilele nu ne mai ne pune pe masă nici un interes.
Creștem o dată cu această pasivitate, cu această vinovăție a lehametei, ajungând într-un târziu să ne dăm seama că nimeni din noi nu ne-a mai deschis ușa, că nimeni din noi nu ne-a întins mâna, că nimeni din noi nu ne-a ieșit în cale, ca și cum casa noastră a fost de mult confundată sau scufundată cu sau în cavoul familiei.
Soarta, care ne-a fost cândva ”crudă și nedreaptă”, nu dă semne de revenire, nu ne bucură speranța că ne va fi și nouă, cândva, bine, căci bine nu ne-a mai fost de mult, de când entuziasmul unui decembrie însângerat ne-a strâns mâna de bună cunoștință, de ”îmi pare bine că ne-am cunoscut”, ”poate ne vom mai revedea curând”. Ei bine, acest ”pe curând” după 26 de ani, nu a mai existat, nu a mai revenit, nu ne-am mai întâlnit decât așa cum mai apare între noi și orizont umbra întinsă pe plajă, a unui prezent pe care nu avem cum să-l vedem de prea multă îmbulzeală, de prea multă confuzie. Trăim în acea mare ambiguitate construită a fi doar un scuar și nicidecum o piață publică, plasată direct pe carosabilul din ce în ce mai ocupat de nemulțumirile țării.
Nimic nu se leagă, nimic nu are o firească curgere, totul se adună, totul se blochează, există din ce în ce mai presantă o obsesie, o nouă obsesie, aceea prin care în această țară totul se fură, toți fură. Totul este o mare hoție, așa cum toți dintre noi au mâinile murdare! Nu cred în această pedeapsă, nu cred că un popor născător de genii și de valori universale să fi ajuns să stăpânească promiscuitatea, mai ceva decât au făcut-o cei din Sodoma și Gomora.
Cred că cineva, de nu știm de unde, este tocmit să ne toarne în cap toate soaiele lumii, să ne scoată murdari și să ne prezinte într-o mare rușine, astfel încât, să ajungem să fim un popor de intimidați, un popor de infractori, un popor pentru care nici o alegere nu este bună, un popor care are nevoie de o grabnică dictatură, pentru a fi deparazitat, căci în democrației un astfel de procedeu este inutil, lipsit de rezultate notabile.
Poate de aceea, nimeni dintre cei care și-au demonstrat valoare în lucrul cu oamenii, dintre cei care au demonstrat că știu să țină cont de nevoile și de cerințele oamenilor simplii, nu au reușit să treacă ”proba DNA”, ajungând în beciurile domnești ale țării, puși să-și aducă aminte ce au făcut la ora 16, într-o zi de miercuri, acum zece ani, moment despre care, un anumit ”om de bine”, de profesie denunțător, care se legitimează că face parte din Asociația Delatorilor ce Doresc Binele Țării (ADDBȚ), a depus un denunț în care explică cu lux de amănunte că numitul a trecut pe roșu într-o intersecție ne semaforizată! Ei bine, omul acesta care a schimbat fața orașului, care a dat speranță la liber tuturor locuitorilor urbei se vede încătușat și scos din cursa electorală, pentru că nu știe să se apere, pentru că nu știe că prezumția de nevinovăție îi garantează drepturile și libertățile cetățenești, oferindu-i în primul rând dreptul de a fi și de a trăi ca un om liber, un om pentru care valoarea libertății îi garantează dreptul său legitim de a face ceea ce crede el că trebuie să facă, în numele binelui comunității căreia îi aparține.
A sfida bunul simț, a te acoperi doar cu un articol de lege, ignorând amendamentul că acesta este o prevedere redundantă, că opinia publică nu iartă și nici nu mai dorește să cauționeze o astfel de practică, ține mai mult de obrăznicie, aroganță și nepăsare, chiar dacă principalii vinovați sunt parlamentarii majorității politice, Avocatul Poporului, Inspecția Judiciară de la CSM, care ar putea să constate aplicare a legii, de către procurorii DNA, doar în litera ei, ignorându-i spiritul. Dumnezeu să-i ajute și să le salveze nopţile din coșmarurile care-i poate bântui. Amin!
ADI CRISTI
