24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Din nou în lumea reală. Din poezie în spațiul sângeros al nedreptăților la care suntem chemați să fim parte, mai ales legitimându-ne cu calitatea noastră de pagubă colaterală a răfuielilor de pe scena politică a țării.
În timp ce noi vorbeam despre sensibilitatea identității noastre naționale, despre creația adevăraților stăpâni ai lumii, poeții, în lumea de jos, mocirloasă, dar reală și greu de ignorat, actorii politici continuau să-și facă numărul, la fel de scandalos, la fel de absurd, atâta timp cât se merge pe drumul pavat cu mine personale de către Traian Băsescu.
Nu putem să scăpăm încă de acest ”ghinion” al poporului român. Între timp, pe când noi recitam poezii în cartierele Iașului, Mariana Rarinca, femeia simplă din Galați, care ”a dat peste bot Justiției” Liviei Stanciu, de a podidit-o borșul (după cum îi place prietenul acesteia să spună – și l-am numit astfel pe Traian Băsescu), obligându-i pe judecătorii corecți ai Justiției să repare o nedreptate vizibilă, grotescă și hilară, aceea prin care o instanță de judecată o condamnă pe Mariana Rarinca la trei ani de închisoare cu suspendare, pentru o infracțiune pe care instanța de recurs a constata că nu a fost comisă, achitând-o după ce acuzata stătuse deja mai mult de șase luni în arest preventiv, 191 de zile, chiar dacă Constituția limitează această măsură preventivă la maxim 180 de zile. Acest caz strigător la cer nu este singur, astfel încât alte 65 de achitări vin să-și ceară dreptul la reparaţii materiale și morale, șubrezind profund calitatea actului de dreptate pe care Justiția Română și-l asumă.
Din suita de ilegalități, comise în numele justiției, mai face parte și ceea ce va urma, un fel de cusătură cu ață albă, de însăilare, doar pentru a o salva pe Livia Stanciu de la o iminentă demisie din funcția de președinte a Înaltei Curți de Justiție și de Casație a României. Livia Stanciu a intrat în acest malaxor, de bună voie și nesilită de nimeni, exagerându-și importanța funcției în lupta cu un simplul cetățean, ce a îndrăznit să încerce să-și recupereze niște bani ce i s-ar fi cuvenit în urma unor înțelegeri contractuale cu soțul Liviei Stanciu, între timp, decedat. Faptul că acum există o hotărâre definitivă a instanței de judecată, după ce reclamația penală a Liviei Stanciu s-a dovedit a fi mincinoasă, în loc să producă demisia imediată a celui mai înalt reprezentant al Justiției Române, este pe punctul de a reinventa alte dosare, în care să fie inculpată Mariana Rarinca, în timp ce DNA, parte activă din scenariul fărădelegilor Liviei Stanciu, mâna care a scos castanele fierbinți din dosarul cu șantajul, inventat de președintele ICJCR, încearcă să promoveze un recurs în anulare pe cauza câștigată de Mariana Rarinca, ”că doar n-o să primească dreptate sărăntocul la judecată în fața boierului” (sic!) Toate aceste zbateri din ghearele unui final ce nu mai poate fi evitat și prea mult amânat a monștrilor Justiției Române, care, pe motiv că există cineva care dorește să producă atentate la adresa independenței justiției, au reușit să o deturneze întru apărarea unei caste de privilegiați, de pe timpul lui Traian Băsescu, punând-o să lucreze exclusiv în apărarea acestor interese.
Vorbeam de mult despre acest traseu, de această linie verde, construită între SRI – DNA -Curtea de Apel București – ICJCR, pe care interesul băsescian și cel post-băsescian a avut liber, astfel încât toți adversarii politici să poată fi intimidați, amenințați cu arestul preventiv sau cu un dosar ce s-a dovedit a fi bun de pușcărie, cum au fost cazurile lui Adrian Năstase sau Dan Voiculescu. Mai mult, în sprijinul acestor asasini ai ideii de democrație, intervine, ca un cordon sanitar, CSM, această autoritate supremă a magistraților, surprinși în exercițiul funcțiunii, cărora în loc să le controleze performanța profesională, să le sancționeze rebuturile la modul drastic, plin de învățătura de minte necesară igienizării spațiului dreptății, își ocupă timpul cu trimiterea la Inspecția Judiciară a unor declarații politice care, chipurile, ar afecta independența justiției. Acest demers nu poate fi decât bulversant, greu de înțeles, greu de recepționat în termenii pe care CSM tot încearcă să-i producă și mai ales să-i transmită. Încercările disperate ale DNA de a instaura teroarea arestului preventiv ca singură măsură necesară întocmirii unui rechizitoriu pentru ca inculpatul să fie trimis în judecată riscă să rămână doar o figură de stil, dacă urmărim hotărârea parlamentarilor de a da Justiției demnitatea pe care o merită ca instituției, scoțând-o din coteria mai sus amintită.
Dacă ținem cont și de atitudinea Parlamentului în cazul senatorului Dan Șova cred că suntem pe drumul cel bun. Cred că democraţia are în interiorul puterilor statului de drept acea energie necesară reinventării, reașezării după conștiința fiecărui politician, pus față în față cu valorile reale ale democrației. Acesta este adevăratul examen de scoatere a democrației din clenciul în care a fost băgată de Traian Băsescu și de acoliții acestuia, rămași încă în funcțiile cheie ale statului de drept.
