Suntem imuni la ceea ce se întâmplă pe scena politică dâmbovițeană. Ni s-a acrit de puzderia de breaking news-uri, prin intermediul cărora televiziunile de știri încearcă să ne țină prizonierii celor 24 de ore ale zilei, fie că ele sunt lucrătoare sau nelucrătoare. Senzaționalul, care încă se mai poartă pe la casele cetățeanului de rând, are din ce în ce mai puțină căutare atunci când vine vorba de întâmplările politice ale bravilor aleși ai poporului. Este mult mai solicitată o știre mondenă, despre tot felul de pipițe și pipoanțe ale parodiei de showbiz românesc, decât pulsul luat în direct de pe scena politică românească, despre ce minuni a mai făcut Klaus Iohannis în Parlamentul României, privind Strategia de securitate a României, sau despre aventurile lui Victor Ponta ajuns la Înalta Poartă a Istambulului, sub formă de pacient și nu de peșcheș.
Interesul este mult mai mare la porcăială în direct, la dezgoliri de țâțe și craci, decât la desprinderea unei idei dintr-un mesaj transmis de un lider politic mioritic, fie chiar și printr-o propoziție simplă, de genul ”Ana are mere”. Nu mai avem așa ceva. Nimeni nu mai este preocupat de țară, atâta timp cât timpul scenei politice este ocupat în continuare de îmbulzeala interesului de grup, tradus în textul rechizitoriului DNA, cu formula: grup infracțional. Se poate spune că, din descoperirile procurorilor, fiecare partid politic își are grupul său infracțional, pus să lucreze pentru visteria alegerilor, la vremea când acestea vor avea loc. dacă ar fi să radiografiem partidele politice, cărora electoratul le-a dat țara pe mâini, constatăm, fără nici o excepție, că toate au mâinile murdare, așa cum, de altfel, le sunt și sufletele din ce în ce mai rătăcitoare. PSD își poartă grija penalilor săi, chiar dacă ne vine foarte ușor să invocăm prezumția de nevinovăție sau de inevitabilele lovituri de stat. Liberalii, însumați între ei, au ajuns să respecte politica testiculelor, după o exprimare neaoșă, aceea prin care ele ”participă la dezmăț, fără ca să se bage”. Aceștia sunt liberalii Alinei Gorghiu și ai lui Vasile Blaga, cu penali vizibili, dar și invizibili, încă păstrați în rezervă, pentru a mări efectul la momentul potrivit revigorării spectacolului, interesului pe care cetățeanul ar trebui să-l redescopere.
Udemeriștii, ca udemeriștii, în sensul că chiar dacă sunt atât de puțini, în comparație cu cele două partide despre care am vorbit, demonstrează resurse nebănuite în a ține piept cu penalii lor, menținându-se vorbirea despre ei în zona infracțională.
Aliații PSD, UNPR și PC sau PLR (mai nou, împreună, ALDE) au în componență fiecare câte un penal sau chiar vreo doi, trei care îi păstrează în joc.
Un partid fără penali se pare că este o țară fără datorii, adică neinteresantă pentru cei care ar dori să investească, să știe care-i sunt slăbiciunile.
Suntem pe un teren când minat, când mlăștinos, când deșert și când noroios, pe care încercăm să ne desenăm viața de la răsărit și până la apus, cu toate componentele ei.
”Fără țâțe, fără cur” – scena politică este pusă într-o mare dificultate de a mai fi tentantă pentru ochiul și interesul cetățeanului de rând, a cărei nouă misiune este de a arbitra o scenetă în care viața a fost surprinsă la furat din avuția națională, atât cât a mai rămas după 25 de ani de jaf ordinar.
În această vreme în care leul riscă să se transforme într-o pricăjită felină, din cauza grecilor, fără ca aceștia să ne mai fi făcut un dar nou, Victor Ponta devine prizonier la turci, în timp ce Alina Gorghiu mai dă o probă de mârlănie politică greu de înțeles, prin atacuri grețoase și suburbane la adresa unui Victor Ponta aflat în convalescență, după o necesară intervenție chirurgicală la genunchi.
Ideea cu bani furați de toate partidele pentru campaniile electorale este din nou confirmată de Elena Udrea, în momentul în care Andrei Chiliman, primarul Sectorului I de la București, recunoaște că din șpaga pretinsă și luată de la oamenii de afaceri, care aveau contracte cu primăria, 10% din aceștia erau trimiși la PNL, așa cum și Dorin Cocoș a recunoscut că a dat bani la PDL, pentru campanie electorală.
O vară nu numai fierbinte, dar și nebună, cu căderi de zăpadă în mijlocul verii, vrea să fie numai bună de ținut minte. Un fel de cicatrice care ni se închide aproape instantaneu cu această rană sângerândă, care ne tot încearcă să simțim că suntem un popor ales, numai bun de cules… fărădelegile aleșilor.