EVA DIN STRIGĂTUL ”E VAI DE NOI”!

Adi Cristi

E liniște. Prin aer nu mai zboară nimic. Totul pare a fi împietrit, chiar dacă nici piatra nu mai este în stare să-și asculte tăcerea. Imaginea exterioară a României seamăn foarte mult cu aceea a unei oale aflată în clocot, cu capacul pus, auzindu-se doar un zumzet clocotitor. O bolboroseală din ce în ce mai agresivă, chiar și numai pentru că acel capac, lăsat liber, începe să devină un veritabil cinel care se lovește ”de capul său” de marginile vasului în care România fierbe.

De fapt, acesta este un adevăr axiomatic, ce nu mai are nevoie de nici un fel de demonstrație: România fierbe! Și la propriu, dar și la figurat. Din ce în ce mai multe figuri ies în prim planul societății pentru a se înclina ceremonios, rostindu-și atent prenumele și numele, după care fiecare în voia sa, începând să-și rostească poezia sau rolul pe care singuri și l-au ales.

Unul vrea să fie președinte, altul prim ministru sau celălalt vrea să devin cu orice preț prim ministru. De regulă, îmbulzeala se dă acolo unde ciolanul înflorește. Nu este vorba doar de ros sau doar de fotografie pentru posteritate sau pentru vecinul de cartier, căci, la o asemenea funcție, nu se mai poartă palierul. Este vorba mai ales de strălucirea pe care funcția în sine o incumbă. Suntem readuși în fața mărgelelor din sticlă, viu colorate, cu ajutorul cărora conchistadorii au încărcat corăbii pline de aur aztec, burdușind tezaurul curții regale din Spania, de exemplu. De această dată, ”conchistadorii politici”, din spațiul mioritic, s-au concentrat asupra favorurilor pe care funcțiile amintite mai sus le acordă ocupanților acestora. Și, totuși, contrar îmbulzelii mioritice, afară este liniște. Trăim fiecare în lumea sa, lume care nu are puncte de intersecție cu celelalte 22 de milioane de lumi ale spațiului amintit. Într-o astfel de singurătate, avem toate explicațiile necesare pentru a constata că afară este liniște.

Nu avem președinte. Nu avem prim ministru. Nu avem lideri politici. Nu avem procurori. Nu avem judecători. Afară este, într-adevăr, liniște. Nimic nu ne tulbură lumile noastre însingurate. Totul din noi seamăn perfect cu fiecare, cum ambalajul ia forma produsului pe care îl include. Președintele Klaus Iohannis face orice numai funcția de președinte al României nu o nimerește măcar, dacă nu a înțeles încă cum trebuie ea îndeplinită și exersată. Primul ministru Victor Ponta este mult prea preocupat cu apărarea siciliană, care pe tabla de șah începe cu omniprezentul e4, c5, în timp ce în Palatul Victoria ea cere un prim sacrificiul al funcție politice. O astfel de concentrare asupra deschiderii nu-i mai permite lui Victor Ponta să simtă cu ambele tălpi pământul. Încă medicii nu-i permit acest lucru. (Cocostârc într-un picior, ghici ciupercă ce-i?) Mai mult, procurorul Uncheșel nu-i dă pace, chiar dacă încă nu a trimis mascații să-l aducă cu mandat la DNA, pentru a începe urmărirea penală. Iată că se poate și fără cătușe să fie începută o urmărire penală. Și, mai mult, același procuror plămădit din același aluat al Evei, acceptă o mutate surprinzătoare, solicitată în apărarea sa de Victor Ponta, ordonând o expertiză contabilă, care poate să readucă misteriosul dosar penal în postură de NUP. Ar fi o ieşire (singura posibilă) care le va permite tuturor actorilor să primească aplauze la scenă deschisă. ”Noi am avut suspiciuni rezonabile, ei au venit și au dat cu subsemnatul la cerea noastră, în timp ce experții ne-au luminat care să fie calea cea dreaptă, calea de urmat”.  Ajuns în rubrica ”Nu faceți ca el”, Emilian Eva, procuror DNA, prins cu mâța în sac (a se citi cu tabloul falsificat în sac) devine un sistem de referință util și opozabil tuturor anchetelor care s-au soldat cu propuneri de arestare la cote maxime. Se spune și este adevărat, procurorul este cel care cere, dar judecătorul este cel care decide! Urmează, în logica dezvăluirii, surprinderea în infracțiune și a unor judecători de la capătul de linie, (a se citi ICCJ).

Afară și în noi este liniște. S-ar putea că judecătorii, obligați să judece doar prin prisma probelor depuse la dosar și nu a poveștilor sau a jurămintelor din categoria ”jur pe ochii mei că așa ceva nu am făcut”, să fi judecat corect, condamnând la ani grei de pușcărie oameni nevinovați. Cu astfel de ”dosare” contrafăcute, măsluite prin tot felul de presiuni incredibile și greu de crezut, mărturii care astăzi încep să iasă la lumină, încep să dezvăluie nu un mod aberant de instrumentare a unui dosar, ci să trădeze întregul sistem de eliminare din joc a celor mai incomozi adversari politici, poate fi invocat recursul în anulare și nu numai. Este nevoie de o epurare în primul rând a puterii judecătorești și a instituțiilor care o servesc, gen Minister de Interne și Minister Public. Avem deja un sistem de referință (admis a fi numit ”sistemul EVA” și o sete nedisimulată de mea culpa, dacă în spatele ei ar exista chiar și o amnistie pentru toți cei care doresc să contribuie la această necesară asanare, să fie identificate cu precizie toate traseele marii corupții și a politizării Justiției.

E liniște. Aceeași liniște din sloganul: Dormi liniștit. Lucrăm noi pentru tine! Vă mai aduceți aminte?! Erai invitat să dormi pentru ca banii tăi să fie furați ziua în amiaza mare de către FNI. De această dată invitația, cu același impact, a permis Justiției, în lupta sa pentru independență, să nască acest monstru cu zeci de astfel de umanoizi, marca EVA.

O Evă fără Adam nu poate naște decât această liniște, pe care nici măcar Traian Băsescu nu o mai înțelege acum, când el va urma să dea socoteală. E Va(i) de noi!