DATUL CU CAPUL DE TOȚI PEREȚII

Adi Cristi

De mult nu am mai vorbit despre Traian Băsescu. Acest ”de mult” poate fi măsurabil (în gravitatea lui) și după o tăcere de câteva secunde, fără a mai vorbi de câteva zile bune. Nu aștept ca cineva să mă bată cineva pe umăr și să-mi aducă aminte că de opt luni România nu-l mai are președinte pe Traian Băsescu, nu vreau să găsesc explicația comentariului agresiv și bădărănesc al celui care a nenorocit pe de-a-ntregul un popor hăituit, comentariu ce nu ezită să de-a de pământ de la actualul președinte, Klaus Iohannis și până la dușmanul său de moarte Victor Ponta, fără a-l ocoli acum și pe Liviu Dragnea, adversarul său politic despre care recunoaște că este ”un țăran isteț, crescut printre blocurile orașului”.

”Președintele jucător”, cel care are pe conștiință schingiuirea, cu voia sa, a unui popor întreg, încearcă să-și construiască o singurătate atent regizată, din împrejurimile căreia a extras tot ceea ce se putea extrage, orice stimul care l-ar mai angaja în vechile sale proiecte, pentru care cei din jurul său sunt chemați astăzi să dea seamă, de la Elena Udrea la Emil Boc, via sergenții săi fideli, Adriean Videanu, Vasile Blaga, dar și cei care l-au apărat din cap și până în picioare, ajunși între timp încătușați, cum este azi Gabriel Berca.

Traian Băsescu joacă rolul relaxatului. A politicianului care este pe punctul de a ne pregătit încă ceva. Nu se astâmpără pentru că nu poate fi astâmpărat. Face parte din categoria celor care consideră atacul ca fiind cea mai bună apărare. De el încep să se apropie mai multe funii, în căutarea gâtului, pe care ar dori să se înlănțuiască, în timp ce el o face pe-a bezmeticul, pe-a omul care dă din cap tot timpul, evitând astfel să rămână un punct fix, sortit prinderii sale cu funia, cum mai sunt prinși vițeii, boii, vacile, caii , dar și oile.  Pe lână aceste animale, iată, se încearcă să mai fie prinși și băsiștii. Procurorii DNA au dat iama prin tot ceea ce a fost garantat de Băsescu, începând o adevărată vânătoare cu strigăte, țipete, delațiuni, recunoașteri, îngenunchieri, trădări, umiliri.

Astăzi, Traian Băsescu vrea să fie oracolul din Mihăileanu, casa fantomelor, la care mai ajunge, din când în când, ”să schimbe lighenele”, după cum avea singur să ne mărturisească, trădându-și, de bună voie, obiectivele vizitelor intempestive. Încearcă cu obstinație să dea verdicte, să pună în continuare etichete, fără a mai beneficia (cel puțin vizibil) de toată infrastructura și logistica de care a dispus timp de zece ani, după ce, să ne aducem aminte, tot el este cel care a construit-o, personalizând-o după interesele sale declarate pe față.

Nu cred că mai poate fi ocolită tragedia din ”Saturn devorându-și copiii”, mai ales că sistemul creat de Traian Băsescu, mult invocatul trinom (SRI-DNA-ICCJ) va fi cel care îl v-a măcelări cu aceeași răceală cu care a tocat tot ceea ce Coldea-Covesi-Stanciu au băgat în pâlnia de alimentare, de la prietenii apropiați ai lui Traian Băsescu (Cocoș, Udrea) și până la dușmanii de moarte ai acestuia (Voiculescu. Ponta, Dragnea).

Despre Liviu Dragnea, fostul președinte jucător nu ezită să spună tot ce are pe suflet, fără a uita să decodifice reacțiile pe care le-ar fi avut el, dacă ar fi fost în locul lui Victor Ponta.

„După părerea mea, Dragnea este într-un proces de restabilire a autorităţii lui în partid. După pierderea alegerilor, şi Ponta, şi Dragnea au rămas într-o situaţie dificilă, pentru că partidul le-a atribuit amândurora responsabilitatea pierderii alegerilor. Premierul, într-un fel sau altul, începuse să se scoată, Dragnea se ducea tot la fund, din punctul de vedere al autorităţii sale în partid, mai ales după ce a fost şi condamnat. A avut însă norocul susţinerii partidului şi a preşedintelui Ion Iliescu, a fost votat de partid şi Dragnea, după părerea mea, a intrat într-o campanie de reconsolidare a poziţiei lui în partid şi nu dă doi bani pe avariile pe care i le produce lui Ponta în această politică de refacere a autorităţii lui. Ieşirea asta lui Dragnea în care îi cheamă el pe miniştri este inadmisibilă. Dacă eram premier la ora asta, ori Dragnea era dat cu capul de toţi pereţii, ori avea demisia mea”.

Fără ca să rămână dator Liviu Dragnea încearcă să-și dovedească adversarul, în registrul acestuia:  „Traian Băsescu este un om în vârstă nefericit, din multe motive, şi motive  de viaţă, şi motive sentimentale, din multe motive. Poate dumnealui este obişnuit la PMP, ca ei între ei , să se dea cu capul de pereţi. Noi avem altfel de relaţii, relaţii civilizate, relaţii de prietenie, relaţii  de oameni normali”. Suntem astfel invitați, la începutul lunii august, la un concurs de dat cu capul de toți pereții, fără ca să se întâmple ceva deosebit în realitatea imediată.