Fitilistul de Traian Băsescu nu se astâmpără. Continuă să aprindă fitile, care mai de care mai scurte, mai pline de reacții rapide pe scena politică românească. Normal ar fi ca indiferent de ceea ce ar mai încerca să comunice acest hăhăitor politic, indiferența noastră să-i fie tovarăș de drum, de singurătate, de izolare într-un spațiu securizat, în care să existe toate condițiile de protecție igienico-sanitară. Traian Băsescu poate fi asimilat cu un virus banal, dar agresiv. Dovada e că dacă îl privești astăzi în față constați că pe chipul său, pe trupul său, se derulează procesul accelerat de descompunere. Specialiştii cred că ”moare nucleul în celule”. Cred că nu vârsta este vinovată de urâțenia îmbătrânirii sale. Pielea i se zbârcește datorită răutății care continuă să-i ţâşnească din lăuntru. Răutatea și ura sa față de oameni vin să ne confirme că Traian Băsescu nu poate fi casa bună a iubirii. El nu poate fi înger, dar poate fi drac. Diavolul și-a găsit lăcaș prielnic în făptura băsesciană, acordându-i toată atenția, tot sprijinul, ”toată considerația”. Traian Băsescu nu are cum să exerseze ceva ce nu știe. El nu știe să iubească omul, în complexitatea necazurilor și bucuriilor acestuia. Este mult prea sălbatic, mult prea hain, este mult prea dornic de răzbunare pe semenul său, chiar dacă acesta este ilustrul necunoscut. Nu suportă să nu obțină ceea ce vrea. Nu suportă ca altcineva să fie înaintea sa. Este în stare să facă orice pentru ca El să fie deasupra tuturor. El să pună mâna pe ceea ce își dorește, chiar și numai la nivel de ambiție, de orgoliu, fără ca acel ceva să-i fie de trebuință.
Marea greșeală a lui ne aparține nouă, cei care continuăm să fim hipnotizați și să îl luăm în seamă. Această atitudine indusă îi va fi, în cele din urmă, mormânt. Va dori să se strecoare prin viață ca un mare anonim, dar ochiul public nu-l va ierta, nu-l va ignora, scoțându-l din gaură de șarpe în lumina reflectoarelor, supunându-l atenției publice, ochiului public. Astfel, fața sa brăzdată de riduri curgătoare îi va scoate afară răutatea, ura și nimicnicia a ceea ce încearcă să țină locul iubirii față de semenii lui, smereniei și mântuirii. Traian Băsescu, cu cât va dispărea mai repede, cu atât va reuși să-și salveze din imaginea sa de politician atât cât se mai poate salva. Chiar dacă, în mentalul colectiv, dar și în paginile de istorie, cei zece ani de prezidențiat sunt deja consemnați ca fiind deceniul de groază al poporului român, fractura umilinței și batjocurii, cu fiecare nouă apariție, cu fiecare nouă intervenție în spațiul public, Traian Băsescu coboară și mai adânc în Infern, spațiu din care ni se oferă imaginea din oglindă, în sensul că această coborâre ar fi de fapt o urcare, o ieșire la suprafață a tot ce poate fi mai rău. Nu ezită să se implice în viața de zi cu zi, să dea verdicte, să aibă aceeași nerușinare și nesimțire de a invoca experienţa, ce s-a dovedit a fi pedeapsa poporului român. Și, astfel, Traian Băsescu dă verdicte publice, pe care doar el le crede: „Cred ca (noul Cod Fiscal – n.r.) va fi votat și că Iohannis îl va promulga. Responsabilitatea față de stabilitatea fiscal-bugetară a României este zero la oamenii politici și cu salariile pentru demnitari, pensii speciale, deși oamenii nu au contribuit la fondul de pensii, deci este un furt. Cred că iresponsabilitatea cu privire la stabilitatea macroeconomică a României este maximă. Am convingerea că anul acesta, cu pomenile electorale, este echivalentul anului 2007 cu Tăriceanu. Intrarea noului Cod este echivalentul anului 2008 cu Tăriceanu. Îmi fac datoria sa avertizez că 2017 va fi anul 2010 al crizei profunde cu o tară destabilizat economic și va avea un deficit de cont curent consistent”.
Traian Băsescu mai aprinde un fitil, uitând că sistemul creat de el ”bate pe aproape”, asemenea unui laț pus în jurul gâtului, din ce în ce mai slăbit, din ce în ce mai fleașc, din ce în ce mai ros de răutatea adusă la stadiu de boală, din care tusea iese asemenea zgomotelor înfricoșătoare dintr-o cavernă. Atenție, cad pietre! Atenție, Traian Băsescu dă cu pietre! Atenție, cade Traian Băsescu, imensul bolovan, de pe sufletul stors al românului.