BINELE AMÂNAT

Adi Cristi

Tot timpul am criticat FMI ca fiind piaza rea a creșterii economice, într-o țară care mersul încă este împleticit. Austeritatea, impusă de acest Fond Monetar Internațional, a dat rateuri în principalele state ale lumii, pe care a încercat să le salveze sau să le învețe cu austeritatea, cu sacrificiul, asemenea celui pe care l-au încercat și românii pe pielea lor, în aprilie 2010. Atunci, Traian Băsescu a dat crezare Angelei Merkel, făcând-o pe-a clownul. El a început să-și măcelărească poporul, supunându-l la cazne de neimaginat, specifice unui popor sacrificat pentru ca numele România să fie dat de exemplu prin cancelariile lumii, la categoria sacrifică-te pentru a face față, cu prețul vieții chiar, crizei mondiale. Dă-ne tu, Românio, un exemplu că nu ți se poate întâmpla nimic mai mult, decât poate să mori.

Astăzi, exemplul Greciei vine și  ne întărește credința că drumul ales în 2010, cu complicitatea FMI, a fost pentru România un drum greșit, chiar dacă prin sacrificarea poporului s-a demonstrat că se poate ieși din criză, cu fruntea dreaptă, dar cu picioarele înainte (sic!) Așa au ieșit românii. Grecii au refuzat acest traseu spre drumul cimitirului din dealul orașului. Au ales demnitatea și refuzul de a pactiza cu ”hoții sau cu incompetenții națiunii”, cu cei de semnătura cărora a depins devalizarea bogăției naționale.

În 2012 românii s-au trezit, după 25 de ani de învârti mămăliga! Au ales USL, forța reformatoare a spațiului politic, cu un program guvernamental care a fost aplicat ad litteram, chiar dacă, în realitate, liberalii din USL au fugit și s-au ascuns în umbra celor din PDL! Trebuie să ne aducem aminte și să nu uităm niciodată, nu doar după trei ani, că PDL a fost partidul lui Traian Băsescu, cel care i-a ridicat mingile la fileu, atunci când hăhăitorul națiunii încerca să-i cadă cu tronc Angelei Merkel, singura care, de fapt, l-a salvat de la demitere, după ce Parlamentul României reușise să-l suspende de două ori, în cele două mandate prezidențiale.

Fondul Monetar Internațional știe să-și joace cartea bunului samaritean, care de fapt îți pune cuțitul la beregată, nu pentru a-ți lua gâtul, ci pur și simplu pentru a-ți ține capul drept, să nu cadă în piept. ”Andrea Schaechter, şefa misiunii FMI pentru România, şi Guillermo Tolosa, reprezentantul al FMI pentru România şi Bulgaria, au trimis o scrisoare comună cu privire la oportunitatea reanalizării Codului Fiscal. Cei doi oficiali spun că noul Cod Fiscal pune în pericol investițiile în infrastructură, sănătate şi educaţie și că românii ar putea ajunge din nou în situația de a strânge cureaua și de a suporta noi măsuri de austeritate dacă climatul economic regional se deteriorează. FMI susţine că reanalizarea Codului Fiscal în Parlament reprezintă o oportunitate de precizare a priorităţilor fiscale pe termen mediu şi de redimensionare în consecinţă a reducerilor de impozite şi taxe propuse. Oficialii FMI nu se pronunță acum pentru prima dată pe marginea oportunității noului pachet de măsuri fiscale. Guillermo Tolosa a criticat și în primăvară lipsa unor măsuri compensatorii care să acopere gaura bugetară creată de Codul Fiscal”.

Dacă, pentru politicienii greci, FMI are importanța sa de a fi luat în seamă, doar atunci când măsurile avizate de acest organism internațional nu au efecte negative împotriva poporului, pentru politicienii români de până la PDL, FMI era organismul care a dictat României de a-și sacrifica poporul, pentru a salva țara din criza economico-financiară. Românii au ajuns, astfel, să fie sacrificați precum mieii de Paște.

Lecția pe care încearcă FMI să o dea Guvernului din Palatul Victoria este mai mult o pledoarie pentru bătutul pașilor pe loc, să nu care cumva să crească tensiunea poporului român.

Unei astfel de optici nu trebuie să i se răspundă cum a făcut-o Guvernul lui Tsipras de la Atena. Noi nu suntem greci, nu avem un Cal Troian, cu ajutorul căruia să ieșim din încercuire.

Trebuie să le mulțumim celor de la FMI pentru grija pe care ne-o arată, să-i ducem de mână până la ieșirea din țară, pentru ca mai apoi să revenim la ale noastre, continuând să facem ceea ce am decis să facem pentru binele, atât de amânat sau de ignorat, a poporului român.