24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Un gest surprinzător din partea lui Klaus Iohannis a stricat o anume cutumă de imagine a puterii, aceea prin care șeful statului, în calitatea sa de comandant suprem al forțelor armatei, era prezent de Ziua Marinei la Constanța. Anul acesta, mai mult decât discret, personajul principal a fost din nou vicepremierul Gabriel Oprea, ministrul de Interne, urmat în plan secund de Mircea Dușa, ministrul Apărării. Iată că, acest conducător de serviciu, Gabriel Oprea, nu ezită să fie prezent acolo unde țara i-o cere sau, mai corect sus, în astfel de situații delicate, unde anumite neconcordanțe din programul de vacanță al președintelui Klaus Iohannis sau a primului ministru Victor Ponta, reclamă prezența vajnicului înlocuitor la comandă. Gabriel Oprea și-a făcut deja un crez din dedicația pe care el și-o asumă atunci când vine vorba despre comandă, despre puterea de care depinde securitatea națională. Astăzi, ce anume mai poate fi separat de acest deziderat copleșitor? Până și lipsa suzetelor din farmaciile patriei poate fi un semnal acut, de strigăt sfâșietor de bebeluș, care este în stare să afecteze securitatea națională a României, spațiul din ce în ce mai pândit de tot felul de atacuri, de la teroriștii ISIS, ai Statului Islamic, și până la tot felul de borfași și criminali individuali, gen Sergio, prezentați nouă de televiziunile de știri ca fiind ucigașii Europei, strecurați în patria noastră scumpă și liniștită (cel puțin până mai ieri) ca într-un codru adânc și aproape de nepătruns (sic!)
Ceea ce câștigă Gabriel Oprea din aceste ”pedepse la locul de muncă” este mai ales prețuirea celor mulți, cei care sunt în stare să aprecieze formele simple de manifestare ale corectitudinii, asumate față de interesele țării. 48% dintre cei intervievați au preferat să-l aprecieze pe Gabriel Oprea, ca fiind un om în care se poate avea încredere. Or, astăzi, când încrederea este o rara avis, pasul pe care îl câștigă Gabriel Oprea în zona electorală devine din ce în ce mai important, mai ales că, nu trebuie să uităm, marile cuceriri au fost rezultatul ”pașilor mărunți”, dar bine făcuți. Vicepremierul va câștiga pe termen mediu consistența păstrării majorității politice actuale, demonstrând tuturor că este un om de cuvânt, că pentru el și partidul pe care îl conduce, UNPR, sunt străine spectaculoasele trădări, de pe urma cărora ar avea doar câștiguri imediate.
De Adormirea Maicii Domnului, la Constanța, Gabriel Oprea nu s-a sfiit să declare de Ziua Marinei: „Este o onoare pentru mine, să particip la aniversarea Zilei Marinei Române, o sărbătoare de tradiţie a românilor şi a Armatei Române, un moment simbolic şi emoţionant pentru toţi cei care îşi servesc ţara sub pavilion românesc: marinari militari şi civili, constructori navali şi angajaţi portuari. Fie că au misiunea de a apăra frontierele fluviale şi maritime naţionale, fie că lucrează pe navele comerciale, marinarii români sunt o carte de vizită a ţării noastre în lume”.
Și, tot vicepremierul de serviciu nu a pierdut ocazia să puncteze din nou, prezentându-se cine este el și pe cine reprezintă de fapt, în același stil discret, care îl înfățișează mulțimii, ca fiind conductorul cu mult bun simț și cu orgolii cât mai puține: „Cu toţii aveţi o meserie grea şi de o mare responsabilitate. Numai caracterele puternice îşi pot asuma sacrificiile profesionale şi personale pe care dumneavoastră le faceţi. Privaţiunile nu sunt uşoare nici pentru familiile dumneavoastră şi de aceea vă doresc să rămâneţi uniţi şi puternici. Transmit respectul meu şi al Guvernului României pentru memoria celor care şi-au pierdut viaţa sub pavilion românesc în mările şi oceanele lumii. Jertfa lor va rămâne în memoria neamului românesc”.
În timp ce Gabriel Oprea puncta în linie dreaptă, președintele Klaus Iohannis nu a riscat să-și strice vacanța, chiar dacă, la începutul acesteia, în agenda sa de lucru, era trecut și acest moment semnificativ pentru țară, pentru armată, pentru marină.
Marele absent de la manifestare a fost totuși Traian Băsescu, ultimul președinte huiduit la acest gen de manifestări, cel care a pierdut un prim plan semnificativ noii sale misiune, aceea de a fi glasul opoziție, dar și al puterii, dacă vom deconta astfel acuzațiile pe care ”echipa de fluierași băsescieni” le practică într-un mod deșănțat asupra actualului președinte, în calitatea sa de restaurator al Vilei Lac 3. Traian Băsescu uită ce mofturi, hachițe, pretenții, bădărănii a scos la bătaie, în momentul în care a pus ochii pe vila Dante (pentru ca aceasta să-i fie reședință pe viață de fost președinte) și cât a costat modernizarea, dispusă de el. Doar prezența de spirit și fermitatea premierului Victor Ponta l-a vitregit să rămână în piscină, până la obștescul sfârșit. Astăzi preşedintele, rămas doar jucător, nu permite ca din banii poporului să-și facă și neamțul Iohannis mendrele, cel care, trebuie să recunoaștem, a ajuns să fie mai român decât românii, care au rude de sânge pe Decebal și pe Traian.
Există pe scena politică românească un joc de societate, preluat din străbuni, acela pe care omul simplu îl numește ”șoarecele și pisica”. De această dată, nimeni nu știe cine este șoarecele și cine este pisica. Ei doar fug, unul de celălalt sau unul înspre celălalt. Restul e aiureală, îmbulzeală, descumpănire.
