Reprezentanţii producătorilor de cultură spun că, în ciuda asigurărilor unor politicieni, timbrul cultural are un traseu „tot mai lin” prin comisiile parlamentare, existând pericolul ca această lege care scumpeşte produsele culturale şi, implicit, limitează accesul publicului la ele să fie adoptată.
Federaţia Editorilor din România, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi Asociaţia Producătorilor şi Organizatorilor de Spectacole din România spun că, marţi, Comisia de Buget a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil „controversata iniţiativă de stabilire a unui timbru cultural de 1 leu pentru orice carte de beletristică, cu susţinerea semnatarilor de la UDMR şi PNL ai proiectului, prezenţi în sală”.
Proiectul de lege, care a generat numeroase dezbateri în primăvara acestui an, rămâne astfel doar în discuţia Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor, se spune într-un comunicat remis MEDIAFAX.
Conform sursei citate, Comisia de Cultură a Senatului se va pronunţa săptămâna viitoare cu privire la propunerea de abrogare a legii Timbrului Cultural (35/1994), după aprinse dezbateri care au avut loc în ultimele două săptămâni. Iniţiatorul proiectului de abrogare, deputatul Mihai Sturzu, le-a atras atenţia colegilor senatori că abrogarea timbrului cultural „înseamnă abrogarea comunismului din cultura română”, opinie cu care Federaţia Editorilor din România, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi Asociaţia Producătorilor şi Organizatorilor de Spectacole din România spun că sunt „întru totul de acord”.
„Timbrul cultural reprezintă o sumă care trebuie plătită de românii care achiziţionează orice carte de beletristică (2%), bilet la spectacol (5%), de teatru, de cinema sau de muzică (inclusiv la Festivalul George Enescu, aflat în desfăşurare), produse muzicale (2%), opere de artă (0,5%) şi proiecte de arhitectură pentru orice tip de construcţie (0,5‰ din valoarea investiţiei) etc. Aceste sume se fac venit în beneficiul unor asociaţii de creatori care de cele mai multe ori nu au nicio contribuţie la acel act cultural şi care folosesc sumele de banii în mod netransparent. Producătorii de cultură şi instituţiile publice (teatre, filarmonici, primării etc.) sunt obligate să asigure în mod gratuit colectarea acestor sume şi virarea către entităţile private. Este un sistem de suprataxare cu beneficiari privaţi unic în lume. În plus, autorii operelor sunt deja remuneraţi de producători potrivit legii 8/1996, a drepturilor de autor, pe baza negocierii libere între cele două părţi, de aceea un timbru cultural nu are o justificare nici din acest sens”, mai spun cele trei organizaţii.
Potrivit acestora, „întrucât producătorii de cultură din România nu pot scumpi produsele mai mult decât o susţine piaţa (iar România este o ţară cu un consum minimal de cultură/cap de locuitor), aceşti bani se iau direct din veniturile producătorilor, fiind vorba despre o prejudiciere evidentă a unor operatori economici”.
O astfel de prevedere legislativă nu mai există nicăieri în lume, pentru nici un segment cultural, conform tuturor scrisorilor transmise de Federaţia Editorilor din Europa, Asociaţia Internaţională a Editorilor şi Federaţia Internaţională a Producătorilor de Muzică.
Totodată, Avocatul Poporului a fost sesizat pe 13 mai de Asociaţia Editorilor din România cu un memoriu de neconstituţionalitate a legii 35/1994, care instituie Timbrul cultural, iar sesizarea a fost însoţită de o petiţie împotriva acestei legi anacronice pe care s-au strâns 12.604 semnături în librării din România.
Federaţia Editorilor din România, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, Asociaţia Producătorilor şi Organizatorilor de Spectacole din România, precum şi alte organizaţii reprezentand majoritatea producătorilor de cultură s-au pronunţat în repetate rânduri împotriva acestui mecanism al timbrului cultural, „inexistent în nici un alt sistem legislativ modern din Uniunea Europeană şi din nici un alt stat civilizat”, se mai spune în comunicat.