HOȚII LA DRUMUL MARE ȘI ÎN AMIAZA MARE (II)

Adi Cristi

Am văzut, cel puțin sub rezerva unei analize  superficiale, care este situația actuală a primarilor, ajunși, în general, la al treilea mandat, dar și a celor care nu au reușit să termine nici măcar un mandat întreg de primar, fiind deja implicați în mari afaceri de corupție. Se spune că ”puterea corupe”, că ea îți dă idei să bagi mâna mai adânc decât îți este buzunarul, confundând avuția publică, pe care ai fost ales să o gestionezi în folosul cetățenilor, cu avuția  personală. Din această confuzie, construită mai apoi pe exclamația tardivă ”mi-a luat Dumnezeu mințile”, dincolo de blasfemia pe care o conține acest regret, iese un mare adevăr. Chiar dacă, majoritatea personajelor, cazate temporar în ”Beciul Domnesc” sau în replicile acestuia județene, se dau de ceasul morții ca fiind nevinovate, invocând invariabil ”răzbunarea politică”, într-un final sunt nevoite să-și recunoască ”soarta crudă și nedreaptă”, înțelegând că acest episod vine să recupereze o parte din imaginea terfelită a funcției pe care respectivii au avut șansa să o ocupe. Ieșirea din pușcărie seamănă foarte mult cu ieșirea din păcat, prin smerenie și umilință.

Ceea ce ne preocupă pe noi azi, în urma analizei întreprinsă de ziariștii de la Adevărul, este starea partidelor politice puse față în față cu sloganul ”DNA lucrează, viața merge înainte”. Această constatare neutră, ”viața merge înainte” obligă partidele politice să fie prezente în calendarul competițional ce se află deja în pregătire, acela al alegerilor locale din vara anului 2016 și a celor generale din toamna aceluiași an. Ca o reacție periferică, din partea unor oameni politici nimeriți din întâmplare pe această scenă publică (după traseul întrebării pusă la îngrămdeală: ”Ce se dă bă, aici?”), poate fi consemnată și revolta acestora asupra zelului cu care DNA lucrează, mai ales că, ultima arestare, aceea a lui Sorin Oprescu, al doilea om în stat, după numărul de voturi cu care a fost ales, le-a băgat tuturor pungi de gheață de la PECO pe șira spinării. Maică, măiculița noastră, e de rău! Nu mai e de glumă. Nimeni nu se mai joacă de-a arestarea. Dacă ajungi să fii arestat, atunci ești arestat în toată regula. Cu cătușe, celulă, reguli stricte, anchete de zeci de ore, vizite la vorbitor, avocați, care se îngrijesc să-ți cheltuiască o parte bună din banii furați! De fapt, ecuația este simplă. Au furat cei care erau obișnuiți cu o astfel de practică sau cei care, mai slabi de înger fiind și mult prea îndatorați, au fost asmuțiți de susținători să bage mâna cât mai adânc în avuția statului (care, pe cale de demonstrație, era și a lor, parte din cea a tuturor), astfel încât să le ajungă și lor nu un doi, trei lei, ci câteva milioane. Nu de lei, ci doar de euro! Supapa cu delatorii a fost genial gândită, mizându-se pe psihologia poporului român, care pune în prim plan neîncrederea individului în tot ce mișcă-n jurul său și tradiția milenară a acestor locuri de a găzdui trădarea din toate pozițiile. ”De cât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama lui” – vine să completeze simplitatea reacției acestor indivizi lipsiți de o minimă morală, nu pentru că au decis să divulge autorităților statului o infracțiune comisă, ci pentru că ei au fost parte din această infracțiune, uneori fiind chiar creierul afacerii oneroase.  Un instigator este pedepsit de legea penală dacă, la sugestia lui, tu te sinucizi. Un delator este lăsat liber ca și cum el ar fi fost victima și nu înfăptuitorul. Oricum, se mai pot purta discuții multiple și chiar sunt necesare astfel de abordări, pentru a nu apăra un principiu de bază, cel al dreptății, prin alte nedreptăți săvârșite în numele lui.

DNA va trebui să țină acest ritm de defrișare a bălăriilor, care au tot crescut pe spațiu politic, fără însă a lăsa să crească astfel de buruieni și în curtea ei, în timp ce partidele politice sunt deja obligate să-și regândească ”politica de cadre”, astfel încât, promovarea să se facă nu doar pe criterii de imagine, de logoree, ci mai ales de moralitate. Iată că politica este condamnată să devină un spațiu prin excelență al moralității, asemenea bisericii, fără a se uita că omul rămâne valoarea supremă pentru care sunt necesare alocarea tuturor energiilor.

Într-o astfel de direcție suntem nevoiți să mergem, atâta timp cât nu mai avem de ales decât între această perspectivă și pușcărie. Ori la bal, ori la spital!

Hoțiile la drumul mare ale actualilor oameni politici, anchetați de DNA, vor rămâne doar simple trimiteri didactice, la orele de istorie a clasei politice, simple materiale de instrucție, un strat geologic necesar înțelegerii traseului de la bine la rău, de la imoral la moral.