24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ce suflet pot avea
să mă arunc afară din mine
cum se mai aruncă sinucigașe
monedele în fântâni
așteptând miracolul iubirii:
”Mă iubește ?! / Nu mă iubește?”
Zgomotul valurilor
îmi consumă toată tăcerea
ajungând la șoaptele tale
salvatoare
un fel de ”respirație gură la gură”:
Nu-mi stă bine Moartea
mă strânge la umbră
sau la spaima de a nu mai privi
o oglindă
mai bine ai lua tu umbra aceasta
de pe mine
și ai duce-o în larg
așa cum se duc norii negri
peste arsura soarelui…
Nu stă bine Moartea în mine
simt cum o rostogolesc
ca un val dinspre larg
înspre țărmul străin
altul decât acesta pe care
ți-ai pus urechea
crezând că este inima mea…
– Scoală, nu am murit…
Moartea nu-mi stă bine
pe coapse
mai ales când mâna sculptorului
îmi caută
istovitoarea nemurire.
Chiar dacă trecem în lumea cealaltă
de zeci de mii de ani
nu ne-am obișnuit încă cu ea
tot timpul vine
mai repede decât ne-am aștepta
tot timpul când ne ia
parcă suntem duși la război
în linia întâi
unde se moare ”din prima”
fără menajamente, fără pregătire
doar un icnet
și gata cu îndemnul de luptă
al strămoșilor.
Dumnezeii mă-sii, Înainte!
și gata cu temerara motivație:
”Pentru Patrie, mor!”
Un nod în gât
cât o părere de rău
că ne-am dus înainte de a termina
ceea ce mai aveam de terminat
un pas înapoi
înainte de a da ochii peste cap
ne trezește din această beție definitivă
gata, de acum încolo voi fi mort
spălat, frezat și împachetat
numai bun de cinstit cu o ultimă palincă
întru veșnicie
întru veșnica mea pomenire.
Pe cine alegi
Aripi se zbat
Ceru-i crăpat
Umbra pe lat
cade din pat
Ochiul e mat
încarcerat
și-ntunecat
eviscerat
Cade lumina
Din moarte vina
Stânga e splina
scoasă privina
lasă sulfina
s-o bată vina
bat-o jivina
cu jidovina
Cad de pe munte
clipe cărunte
Vorbele-s slute
inimi cornute
Trupu-i o curte
Care se-nvârte
pe drumuri scurte
fără redute
încarcerate
și-ntunecate
eviscerate
Moartea
din moarte
cade pe spate
cade-ntr-o parte
în care bate
Inimi desparte
într-un departe
scris pe o carte
ținută-n spate
Clipe nemoarte
rămân aparte
ochiul se zbate
privind la soarte
înlăcrimate
încarcerate
și-ntunecate
eviscerate.
ADI CRISTI
