‘Nu ne trebuie mâncare și apă, avem nevoie să fim lăsați să trecem’ granița, scria pe o pancartă afișată de refugiați, care afirmă că vor să treacă această frontieră terestră pentru a nu se expune riscurilor intrării în Grecia prin Marea Egee folosind ambarcațiuni improvizate.
Autoritățile turce împiedică refugiații să se apropie de punctele de frontieră cu Grecia și Bulgaria, iar un important dispozitiv polițienesc a fost mobilizat pentru a-i obliga să rămână pe loc, ei neavând voie nici măcar să intre în orașul Edirne.
Circa o mie de refugiați sunt blocați acolo într-o tabără improvizată lângă o autostradă. Autoritățile turce le-au adus pături și toalete mobile, dar i-au avertizat că pot rămâne doar câteva zile și că trebuie să accepte mutarea în taberele de refugiați din sudul țării, unde se află circa 200.000 dintre cei aproximativ două milioane de refugiați aflați în prezent în Turcia.
Și la Istanbul refugiații și-au improvizat tabere prin stațiile de autobuz și se plâng că nu sunt lăsați să urce în autobuzele cu destinația Edirne.
Turcia oferă sirienilor asistență sanitară de bază și posibilitatea să rămână o perioadă nedefinită pe teritoriului ei, fără să le acorde însă statutul legal de refugiat și nici permisiunea de a lucra legal, iar copiii lor nu pot fi școlarizați în mod normal în sistemul turc de învățământ, guvernul de la Ankara oferindu-le în schimb posibilitatea de a urma cursuri temporare sau școli specifice. Lipsa unei perspective pentru copiii lor este unul dintre motivele invocate de refugiații sirieni atunci când sunt întrebați de ce obiectivul lor final este să ajungă în statele Uniunii Europene.