Construit în doar câteva săptămâni cu ajutorul militarilor, a deținuților și șomerilor, noul gard de-a lungul frontierelor Balcanilor este dovada clară a eficienței nemiloase cu care premierul Viktor Orban a mobilizat Ungaria împotriva migranților, relatează miercuri Reuters. În timp ce Europa a tergiversat găsirea unui răspuns colectiv, Ungaria a luat problema în propriile mâini, blocând traseul migranților prin construirea unui gard lung de 175 de kilometri, acoperit cu sârmă ghimpată și păzit de forțele de ordine, la frontiera sa cu Serbia.
Costul gardului se ridică la 22 de miliarde de forinți (circa 80 de milioane de dolari), un exemplu rar de eficiență într-o țară care a construit ultima sa linie de metrou cu zece ani întârziere față de termenul stabilit de finalizare, triplând astfel costurile.
Guvernul a anunțat că a însărcinat armata să ridice gardul, pentru că dorea să poată acționa mai repede. Mobilizând rapid resursele statului, autoritățile au reușit totodată să transforme gardul într-un proiect național, extrem de popular în țară, deși denunțat de partenerii europeni ai Ungariei.
‘Prin filtrarea corespunzătoare a mesajului transmis publicului prin intermediul televiziunii de stat, telespectatorii văd de acasă o gloată care aruncă cu pietre și atacă poliția’, a declarat Richard Szentpeteri Nagy, un analist de la Centre for Fair Political Analysis.
Logistica este de asemenea o demonstrație a viziunii lui Orban despre un stat puternic care își arată forța, notează Reuters. Armata a făcut inițial apel la antreprenori privați, însă după ce Orban l-a demis pe ministrul apărării pentru ritmul lent al lucrărilor, cea mai mare parte a realizării proiectului le-a revenit militarilor.
Deținuții dintr-o închisoare de la periferia orașului Dunaujvaros reprezintă circa o treime din forța de muncă, 500 de oameni, de la compania DAK Acelszerkezeti Kft., care produce stâlpii de oțel ai gardului. Directorul Gabor Tarany a afirmat că societatea pe care o conduce nu are legătură cu politica și că un ordin este un ordin. ‘Oțelul nu simte emoție; construim lucruri; nu întrebăm și nici nu ne pasă la ce folosesc’, a mai spus el.
Statul a mobilizat de asemenea printr-un program de lucrări publice persoane fără locuri de muncă care primesc ajutoare de șomaj. ‘Ei au obligația să muncească altfel își pot pierde ajutoarele de șomaj’, a declarat Marta Varga, o purtătoare de cuvânt a administrației din Csongrad. Ei au fost plătiți cu un salariu lunar de circa 220 de dolari, cam jumătate din salariul minim în Ungaria, pentru munca depusă la construcția gardului. Oficialul a afirmat că nimeni nu a refuzat.
Proiectul a devenit o realizare definitorie pentru Orban, un fost activist în timpul studenției care a apărut imediat după prăbușirea comunismului la cârma principalul partid politic de centru-dreapta din Ungaria, Fidesz. Realizând imediat că migrația va fi o problemă majoră, el a incitat opinia publică în acest an cu o serie de campanii, amplificate de mass-media aliată, inclusiv de un nou canal de știri public.
Tactica a dat roade. Un sondaj de opinie publicat luni a arătat că partidul Fidesz al lui Orban se află cu 10 procente în fața principalei formațiuni de opoziție. Un alt sondaj arată că 82% din populație susține reguli mai stricte în materie de imigrație.
Adversarii lui Orban din străinătate afirmă că Ungaria ar trebui să dea dovadă de mai multă compasiune, având în vedere nu în ultimul rând propria sa istorie, revolta din 1956 împotriva Uniunii Sovietice, atunci când armele și tancurile rusești au determinat circa 200.000 de unguri să fugă din țară.
Dar cu toate că populația susține construcția gardului, economiștii afirmă că poziția lui Orban privind migrația ar putea deteriora reputația Ungariei în Europa, importantă pentru viitorul său economic în cadrul UE. ‘Au trecut doar 25 de ani de când guvernul ungar a încetat să își mai îngrădească propriul popor, și o parte importantă din prosperitatea ungară a fost atunci generată de solidaritatea Europei de Vest față de unguri. Încep să mă întreb dacă Ungaria chiar mai face parte din Europa’, a comentat economistul UniCredit, Erik F. Nielsen.