24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
A mai trecut o revoluție. După 26 de ani de la primul ”Am învins”, înainte ca să știm în ce ape ne scăldăm, din nou ne-am adunat în fața troițelor din piețele publice ale orașelor ce și-au jertfit cetățenii pe altarul profundelor schimbări. La Iași, nu putem uita, a început Revoluția Română din decembrie 1989, pe data de 14 decembrie, când, pentru prima oară în perioada comunistă, ce a închis țara în lagărul țărilor socialiste timp de 44 de ani, a fost redactat un manifest revoluționar (admis de istorici ca fiind primul document al Revoluției de la 1989, prin care se cerea populației să manifeste pașnic, să ceară schimbarea regimului comunist, regim ce s-a dovedit a fi antipopular.
A fost sau nu a fost revoluție?! Istoricii ne spun că a fost o revoluție de manual. O mișcare populară care a dus la schimbarea regimului politic, asigurând trecerea pentru prima dată în istoria lumi de la comunism la capitalism, forțând astfel un sens interzis pe un drum pe care comuniștii l-au construit din începuturi ca având un singur sens, întoarcerea ne mai putând fi posibilă, nici măcar la nivelul imaginației. Este ca și cum Darwin nu ar fi luat în calcul transformarea omului din nou în maimuță!
Glasurile celor care susțin în continuare că a fost o lovitură de stat, aparțin celor care au câștigat dezamăgire sau au fost deposedați de anumite privilegii ale fostului regim politic sau pur și simplu nu recunosc revoluția cei care s-au trezit trădați în așteptările lor personale, referitoare la cum trebuie să arate țara, după ”marea eliberare”, insistându-se punctual pe formula: ”la vremuri noi, tot noi”.
Din avion privit evenimentul, dar și de la înălțimea genunchiului broaștei, în decembrie 1989 România a trecut printr-o revoluție anticomunistă, în urma căreia poporul a ales calea democrației. La fel de adevărată este și observația că, din lipsă de practică, în această perioadă a primului ”sfert de secol academic” am cam întârziat la întâlnirea cu democrația autentică, funcțională, luând-o de foarte multe ori pe miriște, în căutarea drumului bun.
Din original în original am ajuns, în cele din urmă, în brațele Uniunii Europene și în cele ale NATO, de unde ne permitem să scoatem limba la ursul rusesc, amenințându-l chiar cu spatele asigurat de cea mai puternică alianță politico-militară de pe planetă, la această oră. Chiar dacă încă suntem folosiți ca fată în casă de mai marii Europei, chiar dacă glasul nostru nu contează în măsura în care este luat în seamă glasul Ungariei, de exemplu sau glasul Poloniei, atunci când aceste țări țin la interesul lor național, România începe să devină mult mai vie, mult mai prezentă în deciziile pe care Uniunea Europeană și NATO le iau, după un deceniu dezastruos de maximă umilință pe care Traian Băsescu, în calitatea lui de atunci de președinte al țării, a indus-o României pusă față în față cu Înaltele Porți ale Europei.
Din decembrie 1989 poporul român a început să învețe să fie liber, să constate că libertatea nu este doar un câștig, ci o mare responsabilitate, de genul învățămintelor pe care am fost învățați să le tragem din povestea Fetița cu chibrituri. După 26 de ani, ne place sau nu, constatăm că nu am învățat nimic din lecția responsabilității asumate. Nu am învățat nimic din ieșirile protestatarilor în stradă, spațiul liber în care să fie amendate toate derapajele puterii Dreptul la protest vine să prelungească dreptul constituțional la opinii, să-l transforme în arma cetățeanului de a semnala excesele sau chiar apatia puterii aleasă de el să-l reprezinte. Avem acest mijloc de a reacționa, dar nu în sensul substituirii prin violență a voinței pașnic exprimate la vot. Strada nu este abilitată să schimbe guverne, așa cum nici DNA nu poate să destabilizeze puterea legislativă (solicitând deconspirarea votului parlamentar) sau puterea executivă (prin cuplarea procurorilor la tot felul de interese ascunse, dominate de o anume parte a puterii executive).
Revoluția a reușit, puterea democratică s-a instalat, alternanța la guvernare funcționează în regim non-stop, poporul simte că a învins, chiar dacă tot el constată că de 26 de ani revoluția continuă. S-a schimbat un regim politic, am dat jos comunismul, în locul lui punând capitalismul. Revoluția a reușit! Am învins! Poporul a fost învins!
