24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Doar două zile au mai rămas până la despărțirea de 2015. De regulă, despărțirile sunt triste. De această dată trecerea în Noul An și despărțirea de anul care a trecut se întâmplă pe fondul unei explozii de bucurie, favorizând revărsările de șampanie în piețele publice. O mare petrecere va ocupa cumpăna anilor, riscând să contrazică firescul. Ne bucurăm nu pentru că s-a terminat 2015, ci pentru că am ajuns să-l întâmpinăm în stradă pe 2016. Noul An ne va scoate din case la miez de noapte, când orologiul bate de douăsprezece ori, punându-ne în situația de a ne bucura, de a petrece, de a-i cinsti sosirea, înainte chiar să știm ce ne va aduce, ce ne așteaptă, în fiecare zi din cele 365 de zile dedate vieții, începând prima sărbătoare a Noului An, aniversarea Sfântului Vasile.
Doar două zile de pregătiri, doar două zile în care febra ultimelor amănunte ne rupe de cotidian, ne ține conectați la marile tensiuni ale sărbătorilor de iarnă, sărbători ce nu au cum să ne țină departe, chiar dacă am intrat deja în zona laică a acestora. După Sfintele Sărbători de Crăciun, care ne aduce Nașterea lui Iisus Hristos în suflet, urmează despărţirea de Vechiul An și întâmpinarea Noului An, ca sursă a speranței noastre care ne păstrează, care ne adună, care ne pune în fața uni nou început, fără ca ștergerea cu buretele a anului care a trecut să ne spele de toate relele făcute, cu voie sau fără de voie. Noul An nu este cârpa cu ajutorul căruia suntem îndreptățiți să ștergem tabla Anului care a trecut. Avem în față orizontul de sub care se întrevede o nouă șansă care ni se oferă să stăpânim lumina, să controlăm întunericul. Întâlnirea cu Noul An este de fapt revigorarea sufletului pregătit să ia timpul de la început, fără a-i anula scurgerea, fără a-i discredita trecerea. Noi începem un Nou An, ținând minte scurgerea timpului în dinamica sa, în strălucirea sa, în mizeria sa. Avem astfel cele trei coordonate cu ajutorul cărora putem realiza proiecția în spațiu a vieții pe care o trăim, a vieții pe care singuri ne-o construim.
Două zile mai suntem anesteziați de fericirea sărbătorilor. Două zile încă mai stăm în brațele bucuriei, ale științei noastre de a ne manifesta iubirea față de viață, petrecând, de această dată, în numele fericirii. Fericirea de a intra în Noul An, cum mai intră cuceritorii în cetate, triumfători, dar smeriți de misiunea pe care și-au asumat-o. A intra în Noul An înseamnă de fapt a-ți confirma o nouă provocare, o nou încercare de a fi iertat pentru faptele greșite, pe care le-ai săvârșit în anul de-abia încheiat. Noul An trebuie privit și înțeles cum mai poate fi înțeleasă continuitatea. Firul prelungit de care viața ne-a legat și ne-a înjugat la muncile sisifice pe drumul pe care noi îl construim, gândind că acesta este drumul cel bun pe care se află calea cea dreaptă.
Două zile ne mai despart de 2016. Două zile în care încă mai suntem anesteziați de bucuria de a petrece, de bucuria de a fi împreună, de bucuria de a face daruri, de această dată pornite din inimă, din plăcerea de a duce fericirea în inima tuturor, indiferent dacă aceștia sunt sau nu pregătiți.
Noul An are această forță a remodelării. Este în stare să mute munții din loc, atunci când aceștia stau în chip de deziluzie, de dezamăgire, de neîncredere. Un nou început înseamnă o nouă șansă. O nouă încercare de a lua lucrurile de la început sau de a le continua din locul împotmolirii, după un pas înapoi și o firească chibzuire. O nouă încercare, o nouă provocare, o firească încăpățânare de a ține degetul pe rană, de a lăsa suferința nu doar să sângereze, cât mai ales să coaguleze și să mobilizeze energiile.
Avem nevoie de această atitudine pe care doar învingătorii o au. Dar nu acei învingători ce nu au cunoscut înfrângerea, superficiali și dezamăgitori, cât mai ales acei învingători sosiți din înfrângere, din cei care încă mai păstrează gustul amar al capului plecat.
Suntem mult mai atenți la detaliile lacrimii arse de durere, doar dacă am simțit și noi cum suntem transformați în acel deșert al cuvintelor dezbrăcate, dezgolite, uscate…
Noul An va sosi peste două zile. Cei mai norocoși vor pune pasul și în 2016. Alții, cred mult mai puțini, se vor opri la anul 2015, îmbogățindu-l cu încă o tragedie, cu încă un fluture ars pe lampă, cum a fost colega noastră, într-ale gazetăriei, Iuliana Gătej. Un fluture dispărut, care chiar dacă a murit, ei nu mor niciodată.
