PENTRU UN AN MAI BUN

Adi Cristi

La mulți ani, 2016! Un nou început, o nouă șansă de a ne cunoaște într-atât încât să ne dă seama cine suntem, de unde venim, încotro mergem.

De fiecare dată, în Noul An vrem să reparăm ceea ce am stricat în anul care a trecut, așa cum vrem să mai încercăm o dată, proiectele în care am eșuat. Nu putem ignora nici noile provocări ale lui 2016, astfel încât, după 366 de zile asumate, să constatăm că, de această dată, anul care se va termina pe 31.12.2016 a fost un an de excepție.  Chiar și simpla observație că, anul acesta vom avea o zi în plus, care ar putea să facă diferența, este deja un atu, ce nu poate fi ignorat. Anul 2016, fiind un an bisect, un an în care luna februarie are de 29 de zile, ne oferă 24 de ore în plus! 24 de ore care vor conta, chiar dacă, din exterior privit, Noul An se vede agitat, învălmășit, înghesuit, contorsionat, greu de stăpânit, imposibil de trecut sub tăcere. Aceste caracteristici sunt specifice anilor electorali dâmbovițeni, din ultimul sfert de veac, pe care România i-a avut de păstorit, gestionat și, trebuie să recunoaștem, de înfruntat. Nu am ezitat niciodată să nu ne aruncăm în vâltoarea luptei electorale, una dintre cele mai căutate ”petreceri” românești, atât a clasei politice, cât și a corpului electoral.

Anul 2016 va fi dominat de acest eveniment care ne va marca puternic vara și toamna, cu cele două alegeri locale, respectiv parlamentare.

Dacă ar fi să punctăm lună de lună care va fi tensiunea și comportamentul fiecăruia dintre actorii și spectatorii momentului 2016, atunci vom regăsi actori, regizori, scenariști, dar și spectatori dispuși să fie parte interactivă la spectacolul dat țării să se afle că în România democrația duduie. După ce am fost anunțați că ”industria a ajuns un morman de fier vechi”, pentru ca, mai apoi, să vină un alt prim ministru și să ne atragă atenția că ”economia duduie”, astăzi suntem invitați să simțim cum ”mortul a început să miște”, cum ”luminița de la capătul tunelului” este pregătită să pulseze, să ne atragă atenția că ori se va face lumină, ori va trece trenul peste noi.

Luna ianuarie va fi o lună pierdută în reflexul sărbătorilor, până pe 7 ianuarie vom fi anesteziați de Sfântul Vasile, Bobotează și Sfântul Ioan, pentru ca, pe 24 ianuarie, să ne învârtim în singura Horă a Unirii care a însemnat și prima dezmembrare a unei Românii de-abia unite, lăsând Iașul cu mâna întinsă, cu gura căscată și cu o pierdere majoră în bugetul spiritual al orașului lăsat de izbeliștea amăgirilor.  Tot în ianuarie partidele politice vor încerca să treacă pe curat lista cu candidați pentru alegerile locale, având grijă ca aleșii locali și primarii să stea departe de dosarele DNA!

Februarie și martie vor fi lunile de deszăpezire, de ieșire din starea de conservare, astfel încât începutul de primăvară să coincidă cu primele atacuri, alimentate de puzderia de sondaje de opinie, care nu vor ezita să bulverseze și mai mult scena politică. Aprilie și mai sunt lunile hotărâtoare, luni folosite, de regulă, pentru ingenioasele lovituri sub centură, jocuri machiavelice, astfel încât, să se reușească, pe cât posibil, scoaterea adversarilor importanți din joc, chiar dacă, pe fond, se va demonstra, așa cum s-a demonstrat până acum, că ”nimic din cele spuse nu este adevărat”! De fiecare dată totul a fost prea târziu, totul a fost doar pentru uzul campaniei electorale, spațiul în care există deja cutuma: ”totul e permis, nimic nu este adevărat”. La începutul lunii iunie se vor alege apele politicii românești, când vom ști care ne este drumul ales sau impus pentru a ajunge la alegerile generale din toamnă, moment în care se va da tonul la cântec, la acea melodie pe care România o va interpreta timp de patru ani, din 2016 și până în 2020. Cu alte cuvinte în vară, după alegerile locale, se va putea schița o nouă majoritate politică, pregătită să guverneze țara, înainte chiar ca România să aibă un nou prim ministru și un nou guvern.

Un fapt inedit va fi acela dat de avalanșa de formațiuni politice (în conformitatea cu noua lege a partidelor politice) care se vor înscrie în lupta pentru alegerile locale și parlamentare, astfel încât disiparea voturilor va fi în avantajul partidelor disciplinate, cu o organizare în teritoriu perfectă, favorizând candidatul la funcția de primar, de exemplu, să câștige alegerile și ”la un vot diferență”. O influență nefastă se va simți în componența consiliilor locale, existând pericolul punerii în pericol a votului majorității, necesar funcționării localității respective, astfel încât votul de două treimi, din votul consilierilor, să fie, într-adevăr, o problemă în a fi atins, declanşându-se compromisurile greu de stăpânit.

Dar, despre toate acestea vom avea timp de vorbit, de confirmat sau de infirmat aceste ”schițe de previziuni”. Deocamdată să nu ieșim din spiritul sărbătorilor și să ne menținem în petrecere, cu paharul ridicat, închinând pentru un an mai bun.