Ambasada Norvegiei: Violența, relele tratamente, abuzul sexual – motive pentru emiterea ordinelor de plasament

Violența fizică sau psihică, rele tratamente, abuz sexual sau alte forme de gravă încălcare a modului de îngrijire reprezintă motivele legale pentru emiterea ordinelor de plasament, iar în legea norvegiană de protecție a copilului nu există prevederi care să permită îngrijire alternativă pe baza religiei, precizează Ambasada Norvegiei la București, într-un comunicat transmis miercuri AGERPRES. Potrivit datelor oferite de ambasadă, în Norvegia un ordin de plasament este emis de către Consiliul regional de Protecție Socială sau de către Tribunalul Districtual numai atunci când copilul a fost supus unei neglijențe grave, maltratare sau abuz. „Plasarea unui copil în afara căminului familial, fără consimțământul părinților, este întotdeauna o măsură de ultimă instanță. Un raport recent al Consiliului Europei arată că Norvegia este printre țările cu număr scăzut de copii aflați în îngrijire alternativă. Părinții au dreptul la un proces echitabil, inclusiv un avocat plătit de către guvern, dreptul de a fi audiați și de a contesta decizia Consiliului la Tribunalul Districtual. O dată pe an părinții au dreptul să depună cerere pentru revocarea ordinului de plasament”, se arată în comunicat. În ceea ce privește adopțiile, așa cum prezintă situația Ambasada Norvegiei, în mod normal, părinții de plasament nu își adoptă copiii pe care îi au în plasament. „Adopția reprezintă o măsură foarte radicală, care presupune ruperea tuturor relațiilor legale dintre părinți și copii. Acest lucru are loc în foarte puține cazuri. Condiții stricte trebuie îndeplinite pentru a adopta un copil împotriva voinței părinților. Serviciul de protecție a copilului, în mod normal, nu va demara procedurile de aprobare a adopției împotriva voinței părinților, în cazurile în care corelarea cu legea imigrației nu este clară sau în cazurile în care este clar că părinții și copilul nu au rezidență permanentă în Norvegia”, afirmă sursa citată. Potrivit comunicatului, serviciul norvegian de protecție a copilului se aplică tuturor copiilor din această țară, indiferent de istoric, naționalitate și stadiul de rezidență, iar interesul superior al copilului reprezintă principala preocupare în activitatea acestui serviciu de protecție. „Serviciul de protecție a copilului este în primul rând un serviciu care vine în ajutorul copiilor și al familiilor. Sistemul de protecție a copilului acordă o mare importanță relațiilor de familie și continuității în creșterea și îngrijirea copilului. Premisa de bază este aceea că minorii ar trebui să fie în grija părinților lor”, arată comunicatul. Sursa citată precizează că în această țară Ministerul Copiilor, Egalității și Incluziunii Sociale este responsabil de politica generală de protecție a copilului, iar serviciul local de protecție a copilului din cadrul municipalităților se ocupă de cazurile de protecție a copilului. Potrivit ambasadei, ministerul nu are nicio autoritate de a interveni sau de a da indicații serviciilor de protecție a copilului în cazuri individuale. „De cazurile de protecție a copilului se ocupă Serviciul de protecție a copilului la nivelul municipalităților; acest serviciu nu poate primi instrucțiuni din partea ministerelor. La nivel regional, guvernatorul districtual verifică activitatea serviciilor de protecție a copilului”, menționează comunicatul amintit. „Autoritățile norvegiene au obligația statutară de a păstra confidențialitatea asupra informațiilor privitoare la cazurile individuale de protecție a copilului, pentru a asigura dreptul la viață privată atât în cazul copiilor, cât și al părinților. Din acest motiv, nici autoritățile de protecția copilului, nici autoritățile centrale norvegiene nu pot comenta asupra detaliilor din cazurile individuale de protecție a copilului”, punctează comunicatul ambasadei. Sursa citată amintește, de asemenea, că Norvegia a asimilat în legislația sa Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului și, conform acesteia, statul în care se află copilul are datoria de a-l proteja pe baza legislației sale. „Legea Protecției Copilului este considerată prioritară prin Legea Drepturilor Omului. Interesul superior al copilului este de asemenea asimilat în Constituția Norvegiei, secțiunea 2014. Respectând cadrul Convenției de la Viena privind relațiile consulare din 1963, misiunile diplomatice străine din Oslo pot oferi asistență cetățenilor lor în cazuri de protecție a copilului”, se mai arată în comunicat. Ambasada Norvegiei oferă și o serie de elemente de statistică referitoare la situația copiilor care primesc ajutor prin intermediul serviciului de protecție din această țară. „În fiecare an, aproximativ 53.000 de copii primesc diverse forme de ajutor din partea Serviciului de protecție a copilului din Norvegia. Mai mult de șapte din zece astfel de cazuri au reprezentat măsuri de asistență voluntară pentru copii și familii. Ajutorul poate fi acordat sub formă de sfaturi sau îndrumare a părinților cu privire la practicile parentale, consiliere, ajutor economic, grădiniță”, menționează sursa citată. Ambasada Norvegiei precizează că Guvernul acestei țări a solicitat Parlamentului să consimtă la ratificarea Convenției de la Haga 1996 privitoare la protecția copiilor și susține că ratificarea va oferi o protecție sporită copiilor în cazurile unde este implicat mai mult de un singur stat, deschizând drumul spre o mai bună cooperare internațională pentru prevenirea și rezolvarea cazurilor de protecție a copilului. Ambasada Norvegiei în România afirmă, pe de altă parte, că a luat, din proprie inițiativă, legătura cu Ministerul Afacerilor Externe, Parlamentul și Biroul primului ministru, pentru a oferi informații despre serviciul norvegian de protecție a copilului și principiile care stau la baza lui, subliniind principiul confidențialității.