UN TUR SAU DOUĂ TURURI

Tensiunea de pe sena politică a țării a favorizat apariția unui nodul în zona alegerilor locale, favorizând dezvoltarea unei tumori, cu mari riscuri de deznodăminte tragice. Se spune că lupta cu cancerul este similară cu lupta dusă împotriva unui dușman de moarte, folosind strategii specifice pustiirii ținuturilor din fața adversarului. Să nu-i dai ceea ce el își dorește!

Se ard holdele, se otrăvesc apele din fântâni, totul în calea cotropitorului devine o invitație la moarte, fără o altă opțiune.

Partidele politice au reușit să se poziționeze de o parte și de alta a liniei frontului, funcție de interesele lor de partid și mai puțin de interesele electoratului, pentru care spun ele, în cor și separat, că luptă, că nu-și vor precupeții nici un efort… Dincolo de cuvinte întâlnim o încremenire în proiectul ”Totul pentru partid”, astfel încât, toate demersurile publice nu evită să scoată la suprafață calculele exacte făcute de liderii politici, în cele două variante: primari aleși în primul tur și primari aleși în turul doi.

PSD nu vrea să dea cioara din mână pe vrabia de pe gard. Nu mai vrea să fie din nou trădat de cei pe care conjunctural i-a luat în căruță, să-i treacă puntea în consiliile locale sau chiar în conducerile executive ale primăriilor.

PSD, fără a se despărți de UNPR, de exemplu, la alegerile locale îi lasă din brațe pe uneper-iștii, să se arunce singuri în valurile electorale, să-și testeze, din când în când, cât pot ei să reziste de unii singuri în mijlocul votului.

Disputa ”ori că că, ori că că”, referitoare la modificarea intempestivă a legii electorale, privind alegerea primarilor, doar pentru că liberalii și-au dat seama că plecați de lângă social-democrați (din alianța câștigătoare USL) din nou le va mai rămâne și lor doar câteva resturi de primării de la ospățul alegerilor primarilor într-un singur tur de scrutin.

Liberalii, dar mai ales partea portocalie din ei, pedeliştii, s-au specializat în votul împotrivă, vot care nu-i privesc pe ei în mod direct, cât mai ales pe adversarii lor. Alegerea președintelui din noiembrie 2014 a demonstrat o astfel de performanță, atunci când, în turul II, Klaus Iohannis reușește să-l învingă pe câștigătorul primului tur, Victor Ponta, folosindu-se de acest vot indus a fi împotriva lui Victor Ponta și nu a votului pentru Klaus Iohannis.

Turul II este turul aranjamentelor, al reconfigurării alianțelor politice, funcție de interesele fiecărui partid și nu poate fi votul dat pentru calitățile unei anumite persoane, așa cum votul din turul I poate susține cu o acuratețe demnă de apreciat.

Partidele mici cred că la masa tratativelor este singura lor șansa de a obține funcții în executiv, funcții pe care forța partidului  nu i le poate garanta. Traseul acesta este unul verificat, chiar și în alegerile locale din 2012, când PP-DD a reușit să câștige funcții de viceprimari și de vicepreședinți de consilii județene, doar în urma unor negocieri care au construit majorități politice viabile.

O astfel de logică nu este pierdută nici după consumarea alegerilor primarilor într-un singur tur, cu atât mai mult cu cât strategiile politice se pot face cu două săptămâni mai repede, atâta timp cât alegerile consiliilor locale și județene se termină în momentul în care s-a terminat alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin. ”Războiul politic” se va muta, de această dată, din consiliile locale în consiliile județene, unde se vor alege președinții și vicepreședinții prin votul direct al consilierilor județene.

Această armonizare în timp, a celor două instituții ale administraţiei locale, poate oferi coerență în limita rezultatelor din alegeri, astfel încât să fie posibilă păstrarea alianțelor  în consiliile locale și cele județene. Să nu existe situații anormale de genul; la locale majoritatea politică să fie asigurată de alianța PSD-UNPR-ALDE, pentru ca la județ să existe o majoritate PNL-ALDE.

Avem nevoie de multă luciditate, de o coerență care să scoată din joc acele gesturi isterice, specifice Alinei Gorghiu, de exemplu, oferindu-ne șansa de a fi conștienți că un consiliu local are o alianță majoritară și o opoziție, pe cât de dorit apropiată de cei care își asumă puterea, ca pondere, astfel încât alternanța la preluarea puterii să fie credibilă, să fie departajată de câteva voturi. Într-o astfel de situație opoziția își poate exercita menirea sa de ”a sufla în ceafa puterii”, menținând-o tot timpul în stare de veghe, ferită să greșească mai mult decât poate să-și gestioneze singură eșecurile.

Paradoxal, cei care doresc alegerile într-un tur de scrutin pentru primari sunt cei care acordă o șansă competenței, în timp ce partizanii turului II rămân jucătorii de cărți, speculanții, aranjorii, trișorii, în marea lor parte.