MAI MULT NU NE PERMITEM

Gestul disperării vine să ne curteze cum o mai face un imberb pe o bancă din parcul municipal. De această dată curtea este apanajul lui Mircea Goană, zis  ”Mihaela dragostea mea”, sau ”Prostănacu” din filmele politice ale anilor 2005, producții regizate de inegalabilul Ion Iliescu.

Colaborarea dintre PNL și PSRO (Partidul Social Românesc, condus de Mircea Geoană) a născut un protocol, înscris la tribunal, care, în condițiile constituirii de majoritățile în consiliile locale și județene, liberalii să aibă pe ce să se sprijine. Aici se naște o serioasă întrebare. Dacă te poți sprijini de un munte, te poți sprijini și de o furnică? Alegerea liberalilor a noului aliat vine doar să bifeze și ei o alianță, după ce PSD și-a chemat din nou sub arme pe vechii aliați, ALDE și PUNR.

Gestul prin care liberalii mimează și ei o strângere de rânduri vine să arunce în derizoriu chiar mesajul pe care ambele partide încearcă să-l poarte sub formă de steag lăsat să fluture-n vânt.

O astfel de întâmplare, dincolo de ridicolul ei, în stare naturală, poate să descifreze și neputința devenită cronică pe scena politică dâmbovițeană.

Lupta se anunță a fi nu doar ”pe viață și pe moarte”, cât mai ales pe arătatul mușchilor unul altuia.

Nimeni nu mai crede în minuni, așa cum tot acești necredincioși nu mai au nici un orizont care să le ofere o cât de mică speranță. Se pare că, se joacă la cacialma, atâta timp cât, din pachetul de cărți pus în joc, lipsesc așii, popii, damele și valeții. Se joacă la plevușcă.  În timp ce DNA reușește să strângă toți banii de pe piață, jucătorii politici sunt nevoiți să treacă la babaroase, să coboare miza până la nivelul partidului lui Mircea Geoană.

O astfel de ofertă publică este primită cu covor roșu la intrare, cu gardă de onoare și mult zgomot pentru nimic, încercând astfel nu să-l ridice în ochii lumii pe Mircea Geoană, care oricum mai sus de eticheta iliesciană nu se poate înălța, cât mai ales să arate țării un PNL care lucrează, care este concentrat la maxim în a polariza scena politică a țării cu toate forțele disponibile și decise să se facă frate cu dracul, până când vor trece puntea.

Poate PNL ar fi fost mai în câștig dacă ar mai fi așteptat cu mâna streașină, privind orizontul, linie pe care sunt așteptate să apară noile partide, noile formațiuni politice, care vor fi foarte agere, foarte rapide, foarte maleabile și ductile, atâta timp cât elasticitatea lor este dată de numărul mic de membri, de cel puțin trei membri fondatori, partide nu de buzunar, cât mai ales de tabacheră. O colaborare cu aceste caricaturi politice, care au calitatea de a surprinde din două trei linii, trăsăturile, tensiunile, stările cetățeanului uitat în tramvai sau pierdut pe drum, vine să asigure un confort de superioritate a liberalilor populari europeni, cei care nu numai că au pierdut pulsul real al vieții de zi cu zi, dar se îneacă din ce în ce mai des cu vanitățile și orgoliile celor care cred că au ajuns mari lideri de partid istoric, când de fapt ei încă mai dau randament maxim doar la lipirea afișelor pe stâlpii sau pe gardurile țării, această îndeletnicire fiindu-le singura lor calificare reală.

Nu aș vrea să-i supăr pe liberalii de viță veche, pe liberalii profunzi și captivi, înconjurați de pedeliștii băsescieni. Pentru eliberarea lor este nevoie de o fisură, de o trezire la realitate a spiritului Brătenilor sau, mult mai aproape de noi, a lui Mircea Ionescu Quintus, parcă anesteziat nu atât de povara anilor, cât mai ales de rolul său de purtător de pași pe covoarele Cotrocenilor, din ce în ce mai rar, doar la momente festive.

Pe mine nu mă îngrijorează această, din când în când, despărțire la liberali. Nu mă îngrijorează nevoia de confruntare, de scântei și schije. Este în spiritul liberal. Ceea ce mă face să fiu foarte atent și foarte concentrat pe sigla PNL ține mai mult de metafizică. De aerul fierbinte de dincolo de gerul pe care reușește să-l producă Alina Gorghiu și Vasile Blaga în numele liberalilor, după ce un alt neica nimeni, Klaus Iohannis, a fost cocoțat în fruntea unui PNL mai puternic ca niciodată. De sus, liderul Forumului Democrat al Germanilor din România a reușit să prăbușească întreaga piramidă, pe care PNL s-a înălțat mai sus decât a visat vreodată, prin forțe proprii (sau, pentru a respecta adevărul istoric, cu ajutorul PSD).

Trăim în România. Mai mult nu ne permitem.