OAMENI CU MINTEA CARICATURIZATĂ

S.O.S. presa! S.O.S. libertatea de exprimare! S.O.S. libertatea presei! Într-o Românie a secolului XXI, despre care André Malraux risca o previziune curajoasă la vremea rostirii ei: ”Secolul XXI va fi un secol religios, sau nu va fi deloc”, asistăm la un măcel mediatic orchestrat de acei păpușari despre care a îndrăznit să vorbească una dintre cele mai adevărate instituţii de presă, Trustul Intact, în ansamblul lui, chiar dacă putem vorbi și de o exercitare a profesiei de jurnalism la limita codului deontologic al profesiei. Este mult mai ușor și mai convenabil pentru un stat de drept să țină hățurile strunite ale democrației, decât să fie pus în situaţia  ”să dea bice, peste bice,  pentru a urni lucrurile din loc”.

Cel care aplică legea este obligat să țină cont de pierderile pe care o transpunere în practică a unei sentințe judecătorești, ad literam, ar putea să le provoace ansamblului comunității. În cazul Antenelor, pierderea statutului de proprietar al imobilelor, în care funcționează cele cinci televiziuni ale Trustului Intact, nu implică și evacuarea acestora. Există formule pe care statul le poate aplica, așa cum se găsesc formule pentru școlile sau pentru  imobilelor în care funcționează judecătorii sau parchete, de exemplu, în care acestea plătesc chirie proprietarului. În cazul în care chiriașul nu are cum să plătească această chirie, stabilită de piața imobiliară a zonei respective, atunci se poate recurge la varianta evacuării. Vorbind despre mass media nici măcar o astfel de soluție nu ar fi în interesul comunității, atâta timp cât presa execută un serviciu public, scutește Bugetul Național de o cheltuială care, prin Constituţie, aparține statului, aceea de a asigura informarea populație, de a-i oferi accesul la informaţie și dreptul la opinie. Cu alte cuvinte, statul, pentru a respecta Constituția României, Art.30, ar trebui să investească în fiecare judeţ din cele 41 existente, o infrastructură pe care presa să o folosească cu scopul de a oferii cetăţenilor informația, dreptul la opinie și libertatea de exprimare, indiferent de punctele de vedere pro și contra sfatului de drept.

Într-o astfel de ecuaţie nu se mai poate vorbi de ”ai noștri” și despre ”ai lor”, atâta timp cât serviciul pe care îl face presa societății este un serviciu public, așa cum este electricitatea, apa, canalul. Într-o astfel de conjunctură nu vorbim despre culori politice, despre interese de grup, despre ”lasă că vin ai noștri și vă desființează!”

Dictatura ”ciocului mic” nu mai poate intimida, așa cum nici o firmă de distribuit apă potabilă, de exemplu, nu-și alege consumatorii după simpatiile politice, pe considerentul că, ”prin aceste conducte ale noastre”, cei care astăzi gestionăm puterea, va circula numai apa destinată simpatizanților noștri, iar ceilalți nu au decât să meargă în supermarketuri,  să-și cumpere baxuri cu apă carbogazoasă sau plată.

Informația este un bun național, al tuturor. Nu poți să o împarți cu porția, sub formă de recompense, pentru cei ”care merită”, pentru cei care ”sunt ai noștri”.

Acțiunea ANAF la adresa televiziunilor Trustului Intact devine un grav atentat la siguranța națională a României, atâta timp cât, informația, dreptul la opinie, libera exprimare și accesul neîngrădit la acestea devin probleme de securitate națională.

În nici un stat democrat din lume nu se pune ”pumnul în gura presei”. Nimeni, din guvernații lumii,  nu-și permite să transfere problemele lor, pe care le au cu presa, în accente coercitive la adresa instituţiilor de presă. De aceea există un cadru reglementat în care atacurile la persoană își găsesc soluţionarea prin lege, astfel încât, instituţia de presă să fie ferită, să fie protejată, oricât de mică ar fi aceasta, la nivelul ariei de răspândire a informației. Dacă există un ziar într-un cătun, acela ar trebui protejat de autoritățile locale ale acelui cătun , chiar și atunci când ziariștii greșesc față de reprezentatul guvernului în teritoriu.

Instituția de presă, oricât de neînsemnată ar fi, este mult mai importantă decât orice diriguitor al momentului.

Atacul asupra Antenei 3 ar trebui perceput ca fiind zbaterea unui sistem prins în neputința sa de a reacționa față de cei care l-au demascat, l-au arătat opiniei publice ca fiind putred de corupt. Un om care găsește și căruia îi este arătată greșeala, dacă nu are ceva de ascuns, își face mea culpa, asumându-și rezultatele greșelilor sale.

Nu putem să ocolim diagnosticul pus pe intervenția în forță a ANAF la sediul televiziunilor Trustului Intact, ca fiind o crasă prostie făcută de oameni cu mintea caricaturizată.