CCR TRIMITE LA COLȚ SRI

Un amănunt căruia CCR i-a acordat atenția maximă, reușind să se detașeze de ”Hei-rup-ismul” Laurei Codruței Kovesi, nu poate să treacă neobservat, chiar și numai pentru că, pe fond, decizia CCR aruncă în aer atâta amar de timp plătit din banii publici, aceeași bani pe care anchetele DNA încearcă să-i adune de la adevărații hoți.

Să nu fiu înțeles greșit, pe fond DNA este necesar. Anchetele DNA sunt necesare, chiar devin obligatorii, atâta timp cât acestea au scos la iveală marele jaf care s-a produs în România ultimilor 26 de ani.

Ceea ce este la fel de important sau poate mai important, se referă la mijloacele pe care procurorii DNA le folosesc, pentru a ajunge la rechizitoriu, la trimiterea în judecată a infractorului. Încă mai suntem tributari metodelor staliniste, metode fundamentate pe principiul: ”Lasă-l pe infractor să-și dovedească nevinovăția, fără ca să mai fie necesară dovedirea din dosar a vinovăției sale de către procuror.” Nu prea mai este timp să ne ocupăm de ceea ce ar trebui să se ocupe cel învinovățiți. ”Mai ușor cu pianul pe scări” a prezumției de nevinovăție. Încă suntem în plin război cu infractorii, iar la vremuri speciale sunt necesare măsuri speciale. Mai întâi să eradicăm corupția și mai apoi să vedem și ce spune legea.

CCR nu este de acord cu o astfel de practică de a se folosi de înregistrări realizate ilegal de SRI.

„În examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constată că nicio reglementare din legislaţia naţională în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, nu conţine vreo normă care să consacre expres competenţa unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică. Or, pornind de la datele concrete din speţa dedusă controlului de constituţionalitate, Curtea apreciază că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislaţie infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate (a se vedea în acest sens şi Decizia nr.17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.79 din 30 ianuarie 2015, par.67 şi 94).

Având în vedere aceste argumente şi caracterul intruziv al măsurilor de supraveghere tehnică, Curtea constată că este obligatoriu ca aceasta să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât şi pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţele de judecată. În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esenţiale într-un stat de drept: viaţa intimă, familială şi privată şi secretul corespondenţei. Este îndeobşte admis că drepturile prevăzute la art.26 şi art.28 din Constituţie nu sunt absolute, însă limitarea lor trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor şi noţiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura drepturilor fundamentale limitate. Aşadar, standardul constituţional de protecţie a vieţii intime, familiale şi private şi a secretului corespondenţei impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis şi previzibil care sunt organele abilitate să efectueze operaţiunile care constituie ingerinţe în sfera protejată a drepturilor”. 

O astfel de decizie fără echivoc aruncă în aer întregul documentar al procurorilor DNA, mai ales că marile dosare de corupție (Microsoft, ANRP, Gala Bute, EADS etc.)  au la bază înregistrările SRI, astăzi contestate și scoase în ilegalitate de decizia CCR.

Laura Codruța Kovesi recunoaște că punerea în aplicare a deciziei CCR va costa peste 10 milioane de Euro, iar timpul material necesar construirii unui serviciu propriu al DNA pentru interceptări și supravegheri va fi de peste doi ani.

Este foarte interesant să vedem cine va ancheta această încălcare de lege, care a adus grave prejudicii materiale, dar și de imagine țării, precum și cine va fi găsit vinovat pentru această încălcare grosolană de lege. Se poate spune că CCR trimite la colț Serviciul Român de Informații.