MAI ÎNCEARCĂM O DATĂ TREZIREA

Ar părea redundantă acțiunea mediului academic de la Universitatea Apollonia din Iași, aceea de a trezi la viață și mai ales la responsabilitate, Moldova. A doua ediție a Forumului Dezvoltarea durabilă a județelor Moldovei, organizată la nici două luni de la prima aventură de acest fel, încearcă să motiveze intenția declarată a organizatorilor de a nu mai lăsa timpul să se așeze peste nepăsarea autorităților, demonstrată cu prisosință la prima ediție. Se poate spune că, de această dată, ”neliniștita” universitate ieșeană este decisă să nu scape taurul din laț, să-l  strunească atât cât este necesară liniștirea și mai ales aducerea acestuia în firescul dezbaterii, de pe urma căreia să se întrevadă ceva.

Nu aș dori să reamintesc sfidarea capitalei față de această regiune importantă a țării, chiar dacă ar trebui în fiecare dimineață după ce ascultăm sau cântăm imnul național ”Deșteaptă-te române”, să repetăm această necesară și firească rugăciune: Trezește-te Moldova.

Din răni au început să dea în floare spinii
Mai multa amăgire câmpia o ocupă
Azi Ștefan încă stă sub crucea rădăcinii
la porțile Moldovei e veșnicia-n luptă

E timpul să ne ridicăm din noi
căci lacrima ne-ajunge la genunchi
ne cad prin trupuri arse ploi
ca un copac acasă-ntors, în trunchi

E timpul ca Moldova să nască iarăși frați
din cei care mai au un Milcov de sorbit
Știind că viii sunt doar cei îmbrățișați
E timpul să ieșim victorioși din mit

Trezește-te Moldova ca țara să te știe
că ești izvor de țară, izvor de apă vie”.

De această dată dorim să arătăm Moldovei cât de mult le pasă moldovenilor cu funcții de răspundere de această parte de țară, atâta timp cât bucureștenii ne-au arătat din nou că nu le pasă de loc, că pentru ei Moldova există doar la nivelul slujnicei. Este bună și ea la ceva, la șters praful de pe tristeţe, la dus gunoiul existențial afară și, poate,  la legănatul singurătății celor care cred că își asumă problemele importante ale țării, buzunărind destinul acestui popor.

Avem nevoie de o privire lucidă, de o acțiune responsabilă, asumată atât la nivelul eșecului cât și al succesului.

Avem nevoie  de oameni, cu nume și prenume și nu de colectivități.

Avem nevoie de acest gen de  implicare a persoanelor care să aibă capacitatea de a reprezenta comunitatea, lucrând pentru ea și nu doar furând de la ea. Dacă ar trebui să facem o hartă a autorilor marilor hoții contemporane, din bunul public, cu siguranță că Moldova ar fi provincia istorică cu cei mai nesemnificativi hoți de avuție națională. Un Viorel Hrebenciuc și un Gheorghe Ștefan au ridicat capul, afirmându-se în întrecerea capitalistă: Cine fură mai mult din bogăția țării.

Grosul poate fi identificat în sud, de acolo de unde vine, ca un val de fiere, refuzul față de dezvoltarea durabilă a Moldovei.

Rămânem pedepsiți să nu avem, nici peste jumătate de secol, arcul peste Carpați, autostrada care ne-ar oferi șansa să ne valorificăm ceea ce are moldoveanul și ceilalţi români nu au, calitatea de a fi începător de drumuri, de a naște acei oameni mari care au asigurat, de-a lungul istoriei întregii Românii, șansa de a prospera, de a ajunge egala țărilor europene, în perioada interbelică, cel puțin.

De la Iași au pornit cele mai semnificative momente, ce au implicat nașterea modernității României, așa cum Iașul a fost tot timpul punctul de echilibru și de înțelepciune la care poporul român  nu a ezitat să se conecteze, reușind astfel să depășească momentele de mare cumpănă, pe care istoria i le-a scos în cale sub formă de răscruce de drumuri. Dacă nu avem autostrada, decât sub formă de iluzie,  care să ne scoată afară din țară, de la est la vest, avem un arc peste timp de date istorice care au reușit să scoată România afară din țară și să o alipească marilor civilizații ale lumii: 1848-1859 -1918 -1989.

Moldova nu crede nici în lacrimile de crocodil ale celor care vin pe malul Bahluiului să ne plângă de milă, dar nici în aroganța celor care au făcut din această regiune decisivă României, deșertul uitării.

Moldova crede, cu prisosință în destinul Păsări Pheonix, pregătindu-se, prin noi înșine, să renască. Trezește-te Moldova!