Ucraina marchează marți 30 de ani de la catastrofa de la Cernobâl, cel mai grav accident nuclear din istorie, care s-a soldat, potrivit estimărilor, cu mii de morți și a contaminat până la trei sferturi din continentul european, relatează AFP. Cu această ocazie, șeful statului ucrainean, Petro Poroșenko, și Suma Chakrabarti, președinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltate (BERD), care gestionează un fond de securizare a sitului, urmează să meargă la centrala de la Cernobîl, aflată la circa 100 de kilometri nord de Kiev. Ei vor depune coroane de flori în memoria victimelor catastrofei și vor asista la semnarea unui acord ce prevede acordarea de către BERD a 40 de milioane de euro pentru construirea unui depozit în care să se păstreze combustibilul nuclear uzat de la Cernobîl.
În cursul nopții oamenii au adus, ca în fiecare an, flori și lumânări la monumentul ridicat în memoria victimelor de la centrala nucleară la Slavutici, localitate aflată la circa 50 de kilometri de Cernobîl, construită după catastrofă pentru a găzdui salariații sitului.
„La 30 de ani după accidentul de la Cernobîl, este esențial să facem eforturi comune, Ucraina și comunitatea internațională, pentru transformarea sitului într-un loc sigur pentru mediu”, a declarat luni, la Kiev, Chakrabarti.
În 26 aprilie 1986, la 01h23, reactorul numărul patru de la centrala nucleară de la Cernobîl a explodat în timpul unui test de siguranță. Numărul morților nu este cunoscut cu precizie, iar solurile europene continuă să fie contaminate.
Combustibilul nuclear a ars timp de zece zile, aruncând în atmosferă elemente radioactive care au contaminat, conform unor estimări, până la trei sferturi din Europa și mai ales Ucraina, Belarus și Rusia, republici sovietice în acea perioadă. La început Moscova a încercat să ascundă accidentul. Prima alertă publică a fost emisă în 28 aprilie de Suedia, care detectase o creștere a radioactivității, iar președintele URSS, Mihail Gorbaciov, a intervenit public abia în 14 mai. În 1986 au fost evacuate în total 116.000 de persoane dintr-un perimetru de 30 de kilometri în jurul centralei, care continuă să fie și în prezent zonă de excludere. În anii următori, același lucru s-a întâmplat cu alți 230.000 de oameni. În prezent, 5 milioane de ucraineni, belaruși și ruși continuă să locuiască în teritorii iradiate în diferite grade.
În patru ani, circa 600.000 de cetățeni sovietici cunoscuți sub numele de „lichidatori” au fost trimiși la locul accidentului, dispunând doar de o minimă protecție și uneori fără niciuna, pentru a stinge incendiul, a construi o casetă de beton pentru a izola reactorul avariat și a curăța pământul dimprejur.
Comitetul științific al ONU (UNSCEAR) recunoaște oficial doar circa 30 de morți printre membrii echipelor de intervenție, ca urmare a radiațiilor puternice emise imediat după explozie. Un raport controversat al ONU, publicat în 2005, menționează în schimb „până la 4.000 de decese” în cele mai afectate trei țări. După un an, organizația Greenpeace a evaluat la 100.000 numărul deceselor provocate de catastrofa nucleară de la Cernobîl.
În pofida tragediei, celelalte trei reactoare au continuat să producă electricitate până în decembrie 2000. Cum „sarcofagul” de beton construit în grabă în 1986 deasupra reactorului riscă să se prăbușească și să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, comunitatea internațională s-a angajat să finanțeze construirea unei noi casete, mai sigure. În acest scop a fost creat un fond gestionat de BERD, care a atins până în prezent 2,1 miliarde de euro. S-a construit deja o arcă etanș din oțel, în greutate de 25 de tone și măsurând 110 metri înălțime, care va fi plasată deasupra vechii casete, urmând să fie operațională la sfârșitul lui 2017. Având o durată de viață de cel puțin 100 de ani, noul sarcofag este realizat de consorțiul Novarka (grupurile franceze Bouygues și Vinci). Luni, la o conferință a donatorilor internaționali organizată la Kiev, s-a anunțat că s-au adunat 87,5 milioane de euro pentru construirea unui nou depozit de stocare a combustibilului uzat de la reactoarele 1, 2 și 3 de la Cernobîl.