ÎNCEPUT DE CAMPANIE

Ne pregătim de campania electorală pentru alegerile locale. Candidați și activiști pe de o parte și, mult mai relaxați, alegătorii, pe de cealaltă parte. Un start tensionat, dacă ar fi să luăm în considerare pre-campania electorală care a fost o continuare a campaniei prezidențiale din 2014, cu toate ruperile ei de ritm, cu toate sacrificiile de candidați desemnați a fi câștigători înainte chiar să înceapă competiția, dar care au fost scoși pur și simplu din teren de DNA, un ”arbitru străin” jocului politic, ce a intervenit de fiecare dată intempestiv, provocând mari dezechilibre.

Peste 200 de aleși ai poporului român au fost încolonați să dea explicații procurorilor DNA, chiar și după ce, o parte dintre aceștia, au urmat procedurile de înscriere în competiția alegerilor locale.

Principalele partid parlamentare PSD și PNL au avut cele mai mari pierderi pe care au încercat să le acopere din alergare, astfel încât PNL a fost nevoit să ajungă la patru nominalizări de candidați pentru Primăria Generală a Capitalei.

Este curioasă poziția DNA, ce a devenit mult mai atentă cu liderii partidelor politice, după ce acestea și-au impus anumite coduri etice, care descurajau candidatura acelor persoane împotriva cărora ar fi început urmărirea penală, chiar dacă de partea acestor inculpați pleda, în termeni imperativi, prezumția de nevinovăție până la o hotărâre definitiv a unei instanțe de judecată.

Pe lângă masivele partide politice amintite PSD și PNL, scena politică românească încearcă să  se facă vizibile sau să memoreze performanțele altor trei formațiuni, ALDE, PMP și, poate, UNPR, partid rămas fără cap, de când Gabriel Oprea a fost scos din joc exact în momentul în care UNPR devenea o soluție. Fiind un partid ”de ordine și disciplină” UNPR s-a trezit scos în afara jocului ne mai având forța necesară de a se recrea, reinventa, pe umerii unui alt conducător, de același calibru cu cel demonstrat de Gabriel Oprea.

Aceste ultime trei partide s-au decis să dea piept cu electoratul, în nume propriu, evitând, cel puțin la nivelul confruntării electorale, alianțele sau coalițiile politice, considerând pe bună dreptate alegerile locale un indicator necesar măsurării performanțelor formațiunii respective, pusă față în față cu electoratul. Votul electoratului le poate conferi singurul certificat de autenticitate și de valoare, confirmându-le poziția pe care se află, în singurul clasament care contează, acela scris de votul alegătorilor.

Și Iașul a avut de suferit de pe urma DNA sau, mai corect spus, de pe urma primarului Gheorghe Nichita, cel care a reușit, în ultimele două mandate în special, să transforme în profunzime imaginea capitalei culturale a României, de la trama stradală la arhitectura de ansamblu a orașului, conferindu-i acestuia aspectul de metropolă europeană. Are probleme cu legea, încă nu s-a judecat nici un dosar, din cele două, este necesară precizarea că nu poate fi vorba decât de calitatea de inculpat care se bucură  de prezumția de nevinovăție în fața tuturor instituțiilor statului, în fața tuturor adversarilor săi politici sau din societatea civilă.

Ar fi nedrept pentru ieșeni să se uite repede ceea ce a reușit să facă din Iași primarul Gheorghe Nichita, fără cauționarea vinovățiilor pe care instanțele de judecată le vor reține sau nu. Gheorghe Nichita poate fi condamnat sau poate fi achitat. Într-o prim variantă își va ispăși pedeapsa, în a doua variantă…Aici este aici. Cine îl va despăgubi, cine îi va repara imaginea și sufletul terfelite în văzul tuturor? Nebunia cu iubirile interzise și speculate poate fi adevărată, constituindu-se chiar într-un caz clinic, de psihiatrie. Cât privește foloasele necuvenite obținute pe un contract economic inculpatul nu a recunoscut nimic din ceea ce a declarat delatorul. Nici anchetatorii nu au reușit să demonstreze indubitabil vinovăția lui Gheorghe Nichita, menținându-i o măsură preventivă, restrictivă de mișcare.

Am ținut să încep comentariile despre campania electorală care va începe mâine pentru a invita la o dreaptă judecată, la o nepărtinitoare informare a alegătorului, oferindu-i certitudinea că Iașul are nevoie de un primar care știe să deosebească misiunea politică de misiunea cetățenească. Fără a mă pronunța încă înspre cine ar trebui să se îndrepte preferințele ieșenilor responsabili și nu a celor ciubotarieni (din categoria Călin Ciubotari), pierduți în ură și fiere fierbinte, încerc să sugerez un criteriu de calitate și anume cel care departajează vorbăria slinoasă și caducă de faptele ce pot fi nu numai mărturie, cât mai ales certitudini ale plus valorii adăugate.

ADI CRISTI