Lupta pentru Primăria Municipiului Iași, în mandatul 2016-2020 se va da între cei doi reprezentanți ai principalelor partide politice ale țării, chiar dacă, se spune că, postul de primar este ocupat de cel care se dovedește a fi omul cel mai bun, omul cel mai necesar momentului, forța partidelor fiind doar un ajutor teoretic. Sunt cunoscute victorii zdrobitoare ale oamenilor care au ieșit din partid, candidând ca independenți, spulberând orice dubiu, în ceea ce privește rolul pe care îl au calitățile omului, în competiție cu mașina greoaie, dar exactă a partidelor decisive de pe scena politică a țării. Aceste personalități puternice, care au reușit să ridiculizeze, uneori, forța intact a partidelor, dar dovedită a fi ineficientă, nu sunt confundate cu partidele aparținătoare, ci, din contra, ele dau substanță și credibilitate formațiunilor politice, în cazuri punctuale.
Când privim pe tabelul competițional de la Iași putem observa, fără prea mută greutate, cât de mult se distanțează Mihai Chirica de Marius Bodea, fără a amesteca, în această departajare, partidele, PSD și PNL. Distanța nu este susținută de vreo tactică electorală desăvârșită a social-democraților. Ea face parte din gesturile firești ale actorilor politici existenți astăzi pe scena administrației locale a municipiului Iași. Mihai Chirica peste parte integrantă din acest peisaj, așa cum din vederea cu Palatul Culturii, întâlnim Palatul Culturii și nu lacul Ciric. Vorbind despre Primăria Iașului, vorbim despre Mihai Chirica, cel care a reușit, în ultimii 15 ani, mai exact, să intervină decisiv și constant în interesul ieșeanului, prin atacarea unor majore proiecte ale căror finalizare a fost asumată cu minusurile, dar și cu plusurile acestora. De fiecare dată Iașul a fost luat în seamă prin ceea ce-i era necesar și nu prin ceea ce doreau alții să i se întâmple. Mihai Chirica face parte din peisaj, fără ca să nască stridențe, așa cum ar naște acest tip de reacție, dacă am încerca să o suprapunem pe Anca Preda peste interesele orașului culturii.
În ceea ce-l privește pe Marius Bodea, contra-candidatul rămas în competiția cu Mihai Chirica (după ce am încercat să demonstrăm cât de ”străini de alura și personalitatea primarului de Iași sunt ceilalți competitori), putem constata că el poate fi, la modul legitim, doar ”primarul Aeroportului Internațional Iași”, fără a reuși să treacă dincolo de lungimea noii piste de 3000 de metri, lungime care ne-a apropiat major de Europa, fără însă a reuși să ne ajute să ajungem mai aproape de nevoile noastre diurne, din orașul care are nevoie, mai mult ca niciodată, de bunăvoința noastră a tuturora.
Marius Bodea a demonstrat că știe să gestioneze un proiect pe care nu l-a dus în derizoriu, dar atât. Nimic mai mult. La fel cum alți ieșeni destoinici au demonstrat că știu să repare o terasă de bloc, că știu să construiască o grădiniță. Aceste proiecte punctuale nu au nimic cu strategia de dezvoltare a localității, strategie în care cetățeanul devine, pentru prima oară, centrul de greutate, centrul de interes, destinatarul principal al progresului, preschimbării în bine a orașului.
Vorbim despre două dimensiuni. Dimensiunea profesionistului, pe care o pune în valoare Marius Bodea și dimensiunea vizionarului, dimensiune în care Mihai Chirica se simte acasă, definind Iașul într-o profundă perspectivă în care spiritul european se simte în largul său fie pe străzile moderne ale orașului, fie în fața clădirilor istorice, recuperate printr-o restaurare de mare artă, fie prin redobândirea de către ieșeni a mândriei de a fi locuitorii capitalei culturale a Europei, cel puțin, chiar dacă anumite eșecuri, de orgolii și vendete, ne-au scos pe nedrept din joc.
Mihai Chirica intervine în opțiunea electoratului ca fiind calea cea dreaptă și mai ales calea necesară de urmat, fără ca drumul oferit de Marius Bodea să fie un drum greșit. Ieșenii au de ales între autostrada Mihai Chirica și poteca Marius Bodea.
ADI CRISTI