UN RĂSĂRIT CU PULPELE FIERBINŢI
Mă apropii atât de mult de mine
că muntele din spate
îmi acoperă ochiul
ca un pisc lăsat pradă vulturilor.
Deveneam
din ce în ce mai nesemnificativ
în fața umbrei prelungite
la picioarele tale
ca un fluviu
sau șpur și simplu ca o întâmplare
rămasă neîntâmplată
sunt vocea despărțită de sunet
sau cuvântul despărțit
în tot atâtea silabe
să nu mai fie împrejurimi de tăcere
să fie totul un strigăt
mă paște clipa…
o turmă de oi smulge firul de iarbă
prelungind sufletul deșertului
cum doar mâna îmi sugrumată noaptea
dezmăţă și vie
când dintre pulpele ei fierbinți
răsare dimineața
UMBRA SĂ ÎMI CIUGULEȘTI
vorbesc despre tine
cu vorbele tale
exist între ele
sămânța
fructului interzis
și tot ce rodesc
mi se adâncește în palme
ca și cum ție
nu ți-ar mai rămâne
decât
umbra să îmi ciugulești
speranța și nebunia de a crede
că sunt atât
cât mă poți pierde!
AMINTIRI DIN COPILĂRIE
Culegătorii
îmi umblă prin sânge
adunându-mă
celulă cu celulă
recuperându-mă
de la locul impactului
înainte era un glob pământesc
acum sunt amintirile lui
din copilărie.
FEREASTRĂ DESCHISĂ ÎN ZID
Deschid această discuție
despre Dumnezeu
cum aș deschide o fereastră în zid
istovitor de necuprins
Cred că doar așa
l-am putea înțelege
înțelegându-ne menirea
de a știi că nu știm nimic
fără ca această penitență
să scoată necredincioșii din noi.
ADI CRISTI