ÎNTOARCEREA ACASĂ (II)
Doamne,
ridică-mă și aruncă-mă
la pământ
să iasă moartea din mine
cum mai ies furnicile
din haina scuturată
Ridică-mă
și izbește-mă de pământ
să iasă din mine
viața rămasă
să știu dacă mai am timp
să încep să te iubesc
și să mă întorc acasă.
AM VĂZUT ÎNGERUL
am văzut Îngerul
pogorându-se din cer
sau să fi fost chiar cerul
adus la pământ de mâna Îngerului
așa cum o cămilă se lasă
atât de jos
cât să poată fi încălecată…
Am încălecat cerul
adus la pământ
de mâna Îngerului
și fără să zbor am zburat
în Înaltul cerului
de parcă aș fi alergat pe câmpiile
cu multă verdeață și loc liniștit
Și fără zbor
m-am întâlnit cu Îngerul
și Îngerul mi-a strigat:
– Lasă mâinile să-ți crească în aripi
și mai sus de mine
te vei înălța
Dar nu am vrut
să-mi las mâinile
să crească în aripi
nu am vrut
să-mi pierd degetele
și cuvintele
cu ele scriindu-mi
trecerea și petrecerea
între viață și moarte
cu ele desenând semnul crucii
iertarea și nemărginirea.
CA UN SIMPLU DUMNEZEU
Lasă-mă pradă cuvântului
lasă-mă pradă cântecului
lasă-mă pradă dansului
și așa vei scoate din mine
partea mea de bucurie
și de mulțumire
partea mea de închinare
și de laudă
și de înălțare
încearcă să ieși din Slava Ta
și să privești
ca un simplu Dumnezeu
înspre mine.
ADI CRISTI