”…PE MINE / MIE REDĂ-MĂ!” – POEZIE

Gata cu poezia. Cel puțin la nivelul prim planului, ce a marcat o săptămână plină de cuceriri emoţionale. Iașul a fost scena în care versul și-a luat ceea ce merita să-și ia, dreptul de a decide în numele ieșeanului. A fost o săptămână de poezie mondială, o săptămână în care orașul a revenit acasă, acasă însemnând de fapt locul în care ne permitem să ne simțim bine, să mergem îmbrăcați lejer, să fim relaxați, în papuci de casă sau chiar cu picioarele desculțe.

Iașului, în această săptămână trepidantă, i s-a redat dreptul la visare, dreptul la a fi dominat de spiritul Poetului Național, singura noastră certitudine că limba română este o limbă care zămislește valoarea veșniciei.

La Iași, poezia s-a întors acasă, aducând cu ea dreptul de a ne defini ca fiind capitala mondială a cuvântului ce sensibilizează, care îți dă dreptul să renaști și să împarți cu semenul tău șansa de a memora bucurie.

Poezia, chiar dacă poeții lumii au plecat, a rămas nu doar ca un ecou, ce încă mai reverberează, a rămas ca un strat sedimentat deja pe chipul celor care au fost martorii acestui regal poetic. Poezia a rămas întru stăpânirea iubitorilor de frumos, cum mai rămân sedimentele depuse în straturi în ere geologice. Poate de aceea Iașul este orașul predestinat culturii, spiritului, metafizicii mai ales. Predispoziției de a pune întrebări, chiar dacă răspunsurile nu sunt pregătite să ni se ofere. Poate de aceea Iașul este harta vie a versului, drumul acestuia de la inimă la suflet, de la creator la cititor sau ascultător. Istoria i-a dat orașului acest drept de preemțiune, de a-și alege singur calea. Calea pe care limba română devine egala limbilor lumii, prin valoarea poeziei, prin valoarea mesajului transmis, de la om la om, sub formă de veste bună, sub formă de bucurie și de emoție descifrată.

La Iași toți poeții, din toate colțurile lumii veniți, s-au simți la ei acasă. Iașul devenind astfel o sumă de țări și de continente, de pământuri și de ape, unite prin acele punți de legătură pe care poeziile rostite le-au construit instantaneu zicerii lor. S-a auzit limba română, rusă, slovacă, germană, spaniolă, franceză, engleză, portugheză, chineză, arabă, în acelaşi spațiu în care s-a auzit tăcerea, liniștea sensibilitatea, tresărirea. Poezia, timp de o săptămână, a umplut școlile și facultăţile Iașului, muzeele și bisericile orașului, astfel încât s-a vorbit despre normalitate prin poezie, despre apetitul ieșeanului de a aprecia actul veritabil de cultură. Marii poeți ai lumii, aduși la Iași, Gustavo Osorio (Mexic), Marilia Garcia (Brazilia), Jacques Fournier (Franța), Milan Richter (Slovacia), Adam Puslojic (Serbia), Serghei Birykov (Federația Rusă), Madelaine Davidson (Israel), Bei Ta (China), Fadwa Suleiman (Siria), Arcadie Suceveanu (Republica Moldova), dar și poeții de frunte ai României, Ileana Mălăncioiu, Dinu Flămând sau Ioan Diaconescu au certificat valoarea demersului nostru, oferindu-ne șansa de a încerca anduranța ieșeanului la marea poezie a lumii. Mai mult, alături de aceste vârfuri ale poeziei mondiale, am pus poeții Iașului, dar și poeții României (din toată întinderea țării), oferind șansa comparației, dar și șansa continuității valorii, demonstrând pe viu că la Iași poezia de mare valoare este la ea acasă, este descoperită în zona de creștere continuu a limbii române.

”Poezia la Iași”, aflată la a treia ediție, vine să ne confirme vocația acestei ”guri de Rai”  ce se deschide în prejma coroanei veșnic verde a Teiului lui Eminescu din Parcul Copou, de a oferi ieșeanului dreptul la poezie, cum de altfel are dreptul la viață, dreptul la libertate.

La Iași libertatea se câștig prin poezie. Un fapt meritat și explicat prin cele 228 de recitaluri de poezie ale celor 111 poeți, care au cucerit Iașul timp de șase zile, în acest sfârșit de mai binecuvântat, dar ploios. Ploaia nu a alungat poezia, ploaia a adus poezia în fața altarului, redescoperind spațiul de rugăciune, în sacralitatea sa, ca fiind teritoriul în care rugăciunea inimii devine parte din rugăciunea poeziei, zidite plenar în exclamația eminesciană: ”Nu credeam să-nvăț a muri vrodată”. ”…pe mine / Mie redă-mă!” – Poezie.

ADI CRISTI