24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Să ne liniștim. A trecut valul peste noi. Cine a scăpat, cine a fost dat ce-a berbeleacul, cine a fost urcat pe vârf. Toți, într-un cuvânt, am fost atinși de mișcare, am fost răscoliți, învârtiți, aruncați la dracu-n praznic. ”Ca după alegeri”, ar zice unii, încercând, astfel, să definească această stare de fapt. De fapt… au fost alegerile locale din 5 iunie 2016. Un exercițiu de respirație pe cont propriu, care a fost, în cele din urmă, decontat partidelor. Cu mici excepții vorbim despre aceleași partide. Unele de primă mărime, altele scoase doar la astfel de evenimente. Unele semnificative, altele ”de buzunar” sau, mă rog, de ”cutie de chibrituri”, ce încă mai sunt puse în locurile în care este permis fumatul. Lista participanților la acest scrutin este una comună, pe care electoratul a tot urmărit-o timp de mai bine de un sfert de secol, cu mici modificări de litere, dar nu și de substanță. Tot s-a vorbit ”de dreapta” și ”de stânga”, pentru ca să mai apară și ”de centru”, încercând să ofere poporului român sandwich-ul politic al vremurilor. La categoria celor care contează amintim PSD și PNL. Partide de umplutură sau formare a majorităților funcționale, adăugăm PUNR, ALDE și PMP. Urmează rătăcitorul personaj independent (în cazul Iașului, Andrei Postolache), după care se trage linia și se eliberează locul necesar parodiilor politice, înscrise în ordinea performanțelor obținute, chiar dacă acestea nu au rezonanța necesară de a fi și luate în seamă. Pentru amuzamentul vecinilor acordăm și noi un spațiu tipografic (și online), pentru a-i enumera, evident, cu aceeași rezervă axiologică: candidații independenți: Anca Preda, Viorel Blăjuț, Partidul Social Românesc, Forța Moldovei, , Partidul Societății Ieșene,. PNȚCD, Partidul Comuniștilor. Ultimii șapte actori politici, enumerați aici, reprezintă de fapt rodul orgoliile rănite ale unor vechi politicieni, dar și încercările stinghere ale celor care fac parte din grupul celor care vin la ”Doi Tei”, de exemplu, din Piața Unirii din Iași, pentru a pune țara la cale, acolo unde toți se pricep la toate, de la fotbal la politică, ca într-o nouă Poiană a lui Iocan, din ”Moromeții” lui Marin Preda.
Suntem obligați (datorită nou), de votului care știe să reducă viața la absurd, să ne împrietenim cu din ce în ce mai puțini politicieni, de care va depinde ziua noastră de mâine. Avem de învățat comportamentul a cinci partide dintre care două sunt intrate deja în reflexul nostru, PSD și PNL. În calificări au ajuns PUNR, ALDE și PMP sau un partid aflat încă sub lovitura năprasnică pe care a priit-o fondatorul acestui partid, Gabriel Oprea, un partid care și-a propus să salveze brandul liberalilor autentici, prin incisivitatea liderului acestuia, Călin Popescu Tăriceanu și partidul care încearcă din toate puterile să-l țină în priza politică pe Traian Băsescu, blestemul românilor de a nu avea liniște și dincolo de moarte. A mai apărut la București un partid din categoria celor care doresc să salveze câte ceva (Uniunea Salvați Bucureștii), partid pe care analiștii politici l-au categorisit ca fiind un partid anti-sistem. Un partid care a sesizat că în țară nu este de vină politicianul cu nume și prenume, ci sistemul în care apar forțele politice pregătite pentru guvernare. Nicușor Dan, liderul acestei formațiuni politice, și-a propus, după victoria semnificativă din capitală, cu un scor de două ori mai mare decât ceea ce a reușit să adune Marele PNL, și-a propus să se ”extindă” în toată țara, încercând să construiască prin extensie Uniunea Salvați România (USR). Este o fisură în supremația partidelor politice și funcție de cât de pregătit va fi Nicușor Dan peste șase luni se poate ține cont de acest actor politic al entuziasmului tinerilor, în special, aceeași tineri care pe 5 iunie 2016 au lipsit de la vot într-o mare majoritate.
Absenteismul major de la alegerile locale din acest an nu poate fi decontat clasei politice, atâta timp cât nimeni nu a întreprins ceva pentru ca cei peste 52% de români să nu meargă să-și exprime opțiunea electorală. Fiecare cetățean care a absentat la vot a făcut-o pe cont propriu, din motive personale, ce nu pot fi antrenate răspunderii organizatorilor acestor alegeri. Nu au vrut să iasă la vot, nu au ieșit, astfel încât minoritatea a fost nevoită să aleagă și pentru ei. Rezultatul acestor alegeri nu mai poate fi viciat de ceea ce strig unii, nu este reprezentativ. Ba, este cât se poate de reprezentativ, atâta timp cât mai bine de jumătate de țară a decis singură să rămână acasă, după perdele, așa cum a stat și în decembrie 1989, când Revoluția Română a fost făcută de câteva zeci de mii de oameni, la populația de atunci de 23 de milioane. În logica cârcotașilor, în acele momente nu putem vorbi de lipsa reprezentativității?!
ADI CRISTI
