24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
În timp ce mai suntem din când în când cutremurați de mișcările tectonice din Vrancea sau de viiturile care ne țin minte mai ceva decât o fac rudele apropiate, liberalii din Iași, aripioarele Danga Langa și Tomașeschi Dragomiruitul, de exemplu, încep să-și dea singuri șuturi sau palme, pentru ca, în același timp, să se năpustească asupra celorlalte aripioare de muscă din tabăra în care sfârâie micii și friptanele rămase neconsumate după înfrângerea umilitoare a aerianului Bodea Adomnifictul. Cu alte cuvinte, mai pe înțelesul tuturor, e luptă mare în PNL, spațiul în care Mitică Oprea traversează ziua precum Diogene, în căutarea omului care să-i semene. Deci, liberalii bahluieni se calcă pe aortă și pe respirație, gândind că doar așa vor putea salva barca galbenă, fără ca acesta să fie submarin și să aibă cunoștințe de ceea ce cânta în anii 70 The Beatles, Yellow submarin.
Îmbulzeala de la mantinelă este cu atât mai mare cu cât fiecare dorește să reclame ceva, ceva care este în măsură să cheme procurorii la fața locului, fără ca să le mai pese că de fapt această bălăceală aruncă în apă partidul și tot ce are acesta mai de preț, istoria lui, prestigiul lui, dar mai ales șansa lui de a-și reveni. Un partid fără membri de partid este un muzeu închis, aruncat la groapa de gunoi a indiferenței.
Iașul a fost,, după ce și-a revenit din șocul revoluției, un ”oraș de dreapta”, chiar dacă esența și profunzimea și le-a luat de la intelectualii și oamenii de cultură de stânga, a căror viziune social-democrată a corespuns cu întâmplările diurne ale vieții din Moldova cea ignorată, din acest spațiul de țară sortit a fi într-o nemeritată perpetuă părăsire.
Liberalii ieșeni au încercat în vremurile lor postdecembriste, când lider le-a fost avocatul Adrian Mogoș, prof.univ.dr. Dumitru Oprea, avocatul Mihai Vlasov, ing. Relu Fenechiu, ing. Cristian Adomniței sau, în situația de azi de avarie, Costel Alexe, să egaleze performanțele celor de pe stânga eșichierului politic, chiar dacă dinastia Brătienilor, ce a fondat acest partid acum 150 de ani, nu a prea fost înțeleasă sau citită la Iași, ea reprezentând plenar gândirea și apucăturile specifice Țării Românești, așa cum și țărăniștii lui Iuliu Maniu nu pot fi separați de Transilvania.
Iașul a rămas pe mâna conservatorilor și a socialiștilor, care s-au simțit mult mai bine în mijlocul nedreptăților pe care capitala Moldovei a început să le simtă încă din anul 1859, când s-a lăsat păcălită de glasul mieros al politicienilor Țării Românești, cedând Bucureștilor calitatea de capitală a țării, chiar dacă la acea vreme Iașul a fost mult mai pregătit, mult mai cultivat și mai ”înstărit” pentru a-și asuma această misiune. Din nou amenințarea slavilor a fost decisivă în a se lua o hotărâre, chiar dacă România s-a născut la Iași, așa cum tot la Iași s-a născut și România modernă, cum și revoluția de la 1848 și cea de la 1989 tot de la Iași au început. Am rămas cu Bucureștiul în cârcă, chiar dacă el, între timp, a ajuns să fie turcita noastră capitală, inexpresivă, lăbărțată și lălâie, fără pic de personalitate, recunoscută doar prin ”fetițe dulci ca-n București / în toată lumea nu găsești!”
Am făcut această succintă incursiune prin istoria Iașului, din momentul în care Bucureștiul și-a dat seama că în estul țării există o Cenușăreasă care îl încurcă, tocmai pentru a încerca să aflăm dacă ceea ce se întâmplă astăzi în Podu Roș este un accident vascular sau pur și simplu este reacția firească a veneticilor, atunci când nu le iese nimic din ceea ce și-au propus să le iasă, când rădăcinile lor nu au cum sau în ce să se prindă, rămânând aeriene, mai ales că acum, Marius Bodea, noul măr al discordiei la gălbejiți, le-ar putea pune la dispoziție o pistă modernizată a Aeroportului Internațional, opera multilateral dezvoltată a șefului său spiritual Cristian Adomniței, despre care ne ferim să mai spune câte ceva, atâta timp cât noi nu lovim în oamenii deja doborâți. În marea confuzie astfel creată există, la urma urmei, un partid lovit din toate părțile, există o mână de politicieni tineri, dar dezorientați și un ideal frumos, acela de a aparține ideologiei liberale, chiar și numai dacă ne amintim că această ideologie a pus fundamentul profesiilor liberale, din care fac parte și profesiile de avocat sau profesia de ziarist, pentru a nu mai vorbi despre profesia de politician, încă neînțeleasă de unii, fie din rândul poporului, fie chiar din rândul clasei politice.
Putem astfel constata, conform predicției eminesciene din La steaua: ”Era pe când nu s-a zărit / azi o vedem și nu e” că liberalii astăzi sunt în Podu Roș, pe când nu se mai zăresc, în timp ce Dragomiruitul Tomașeschi încearcă să bată Danga Langa, să înțeleagă tot prostu, că ceea ce va urma nu-i va mai ajuta la nimic, conform teoriei relativității liberale ”când o vedem, ea de mult nu mai există!
ADI CRISTI
