24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
A murit Elie Wiesel. Laureatul Premiului Nobel pentru Pace, în anul 1986, supraviețuitorul Holocaustului, al lagărelor naziste, luptător recunoscut pentru ca astfel de orori să nu se mai repete, iar cei care au ucis ființe nevinovate să-și găsească dreapta pedeapsă. Poate această latură militantă i-a adus recunoașterea, dar și teama călăilor ce încă mai rătăceau prin America de Sud, dar și a simpatizanților extremei drepte ce încă mai există în toată lumea de azi. Ei sunt cei care nu au ezitat să-și manifeste bucuria (ce sentiment bizar este să te bucuri la moartea unui om!) în momentul în care agențiile de știri au anunțat trecerea în neființă a lui Elie Wiesel, evreu născut pe pământ românesc. Nu credeam să mai existe astfel de focare de infecție, după 26 de ani de limpezire sau după 75 de ani de la deraierea umanității odată cu trenurile morții, în care au fost uciși într-un mod barbar zeci de mii de cetățeni români, de etnie evreiască. Și, totuși, acest trist moment pentru umanitate, moartea unui mare strateg al libertății și al păcii, a scos din nou la iveală mizeria umană, dejecțiile unor creiere de primate, greu de înțeles, după ce omenirea a mai trecut prin astfel de convulsii de identitate și moralitate.
Spațiul online devine toxic atunci când individului i se oferă, pe bună dreptate, libertatea de exprimare, fără însă ca să existe obligativitatea asumării a tot ce spui, în condițiile și reglementările pe care legea le invocă atunci când anonimatul nu poate să țină loc de punct de vedere, pe fondul căruia să se poată crea un dialog sau să fie receptat sub formă de părere personală. Nu există păreri personale impersonale. Postând în spațiul virtual un mesaj ești obligat, cel puțin de cei șapte ani de acasă, să-ți declini identitatea, mai ales că fondul mesajului operează cu elemente concrete, precise, identificabile. Lașitatea și, mai ales, necunoașterea crasă a temei despre care vorbești, despre care ”îți dai cu părerea” că ”așa
ți se pare ție corect”, ”așa ți-a spus cineva”, ”așa creezi tu că trebuie să se fi întâmplat” îl face pe comentatorul de pe forum să sape adânc în credibilitatea acestui nou mijloc de informare în masă, ziarul online, aruncând în aer munca unui întreg colectiv, de altfel bine intenționat, profesionist atunci când asigură cititorul cu șansa de a fi consumatorul ”ultimilor știri”, astăzi aduse la cunoștința publicului în timp real, în momentul în care întâmplarea s-a petrecut. Faptul că, spațiul acesta nu a fost încă reglementat, în sensul asumării consecințelor juridice atunci când se comit abateri de la articolul de lege, care cheamă în judecată nu un pseudonim ci pe cetățeanul cu nume și prenume, fiul lui și a, domiciliat în, așa cum această responsabilitate a cuvintelor spuse în spațiul public care transportă neadevăruri sau jigniri, calomnii sau insulte, sunt asumate de redacțiile instituțiilor media,ale căror suporturi sunt pe hârtie (ziare) sau video (televiziune), este una dintre mult amânatele atitudini ce permit tuturor să-și exercite lașitatea și mai ales veninul fără a se gândi că și pentru astfel de manifestări există un decont ce trebuie plătit.
Dacă există neoameni care să minimalizeze suferințele unui om, ce a trecut prin cele mai dure lagăre ale nazismului (Auschwitz, Buna, Buchenwald), ridiculizând faptul că ”a stat el un an, doi în lagăr, dar după care a primit Premiul Nobel și s-a ajuns, în timp ce noi am continuat să suferim în anonimat”, aceștia nu pot fi decât cei care au supt din aceeași ură care a alimentat și în spațiul german și în spațiul rusesc setea de a ucide într-un spectacol greu de motivat. Nu aș vrea să mă gândesc că sentimentul antisemit, șovin, de rasă superioară continuă să existe, chiar dacă încă este menținut în beciurile insalubre ale anonimatului. Încă știu că nu au forța necesară de a ucide din nou în stradă.
Intoleranța, lipsa de compasiune, sălbăticia urii fac posibile reacții de genul celor pe care le întâlnim pe forumul știrei în care este anunțată moartea lui Elie Wiesel, de exemplu. Un anume ”mybook1969” crede că are dreptate atunci când spune: ” Nu vreau sa minimalizez suferinţa lui dar: el a stat în lagăr 1 an sau 2 maxim, Radu Gir – un singur exemplu – a stat 24 de ani!!!! Familia lui Wiesel a fost omorâta, da, dar si alte milioane de familii românești au fost omorâte sau distruse. Wiesel a luat Nobelul, dar milioanele de români decimaţi nu e voie să le pomeneşti ca deranjează anumite eminențe! De-aia nu mă interesează de Wiesel absolut deloc!”
În primul rând, la o simplă analiză faptică, constatăm că personajul care vorbește astăzi de la înălțimea experienţei celor 47 de ani de viață (între 1940-1945, când s-au întâmplat atrocitățile din lagărele fasciste, simpatizantul legionar nu era în viață și nici măcar părinții lui nu erau, (el face parte din lotul decrețeilor lui N. Ceaușescu), dar are dreptul să i se pară că lagărele naziste erau tot una cu închisorile regale, antonesciene sau comuniste (trimiterea la anii de detenție ai lui Radu Gyr). La cât știe poate să creadă și așa ceva, așa cum crede că 1-2 ani de lagăr fascist e o nimic toată, după care iei milionul de dolari ai premiului Nobel! Peste tot, crede împricinatul, erau camere de gazare, crematorii, era Josef Mengele supranumit „Îngerul morții”, medic german care, în calitate de căpitan SS, a inițiat și condus odioasele „selecții” ale evreilor deportați din toată Europa pentru exterminarea lor de la Auschwitz-Birkenau.
Ușurința cu care postangiul încearcă să pună un semn de egalitate între iad și carceră mi se pare jenantă și descalificantă pentru toți cei care i-au dat dreptate, încurajându-l în demersul său extremist.
Am adus într-un spațiu asumat prin semnătură această infamie, scrisă chiar la aflarea veștii că Elie Wiesel a murit, pentru a provoca ”postangiul” să-și divulge adevărata identitate și să purtăm un dialog pe această temă în care el se crede a fi foarte bine pregătit, dar dezavantajat de ”anumite eminențe”!
ADI CRISTI
