Esterházy, care aunţase anul trecut că are cancer la pancreas, s-a stins din viaţă, joi, a anunţat familia acestuia prin intermediul Editurii Magveto.

Cea mai cunoscută carte a lui Esterházy este „Harmonia caelestis”(2000), o relatare semi-autobiografică a istoriei familiei sale cu rădăcini aristocrate. Cu o acţiune plastă în momente-cheie şi întâmplări din istoria Europei şi a Ungariei, cartea este o cronică a declinului civilizaţiei occidentale.

Péter Esterházy s-a născut în Budapesta pe 14 aprilie, 1950.

După ce comuniştii au preluat puterea în 1948, familia Esterházy a fost deposedată de bunuri şi proprietăţi şi deportată, în 1951, într-un sat obscur, unde a trăit în condiţii mizere. Ca majoritatea aristocraţilor din Ungaria, părinţii săi puteau părăsi ţară în timpul revoluţiei din 1956, dar au rămas, cu cei patru copii, la Budapesta.

Péter Esterházya urmat o şcoală postliceală de religie – una dintre puţinele şcoli ecleziastice care nu au fost închise. În 1969–1974 a studiat matematică la Universitatea „Eotvos Lorand“ din Budapesta. Între 1974–1978 a lucrat că administrator de sistem la Departamentul de Procesare a Datelor din cadrul Ministerului Industriilor, apoi s-a dedicat în întregime literaturii, trăind că scriitor independent. Primele sale scrieri de literatură au fost publicate în reviste de literatură în 1974.

Cărţile sale au fost traduse în douăzeci de limbi şi au obţinut un număr impresionant de premii, printre care Premiul Naţional al Austriei pentru Literatură Europeană (1999), Premiul Literaturii Maghiare (2001), Premiul Herder (2002).

Esterházy a fost foarte popular în Gemrnia şi a primit Premiul Kossuth, cea mai înaltă distincţie culturală, în anul 1996.

În urma lui Péter Esterházy au rămas soţia sa, Margit şi patru copii.