Epidemia de Zika din America Latină se va întinde probabil pe doi până la trei ani, iar următoarea mare epidemie nu va avea loc mai devreme de zece ani, potrivit cercetătorilor britanici care au publicat un studiu în revista ‘Science’, citat de agenția France Presse (AFP).

Pandemia actuală de pe continentul latino-american nu poate fi combătută prin mijloacele existente de control, consideră echipa de specialiști de la Imperial College din Londra care a efectuat studiul.

Cercetătorii subliniază numărul mare de zone gri care se mențin în legătură cu acest virus responsabil pentru cazurile de malformații congenitale la sugari și în legătură cu alte infecții din aceeași familie, cum ar fi febra dengue.

În acest stadiu al cercetării încă nu există nici un vaccin sau antiviral împotriva Zika, infecție transmisă în principal prin țânțarii din specia Aedes aegypti, dar care poate avea, de asemenea, transmitere sexuală. În special Brazilia este afectată de această maladie, cu peste 1,5 milioane de persoane infectate.

În conformitate cu modelul matematic utilizat de cercetători, următoarea epidemie de Zika ar putea să apară peste cel puțin zece ani, însă, între timp este posibilă apariția unor mici focare.

„Analizele noastre sugerează că răspândirea infecției cu Zika nu poate fi oprită și că epidemia se va opri singură în următorii doi până la trei ani”, a explicat profesorul Neil Ferguson, de la facultatea de sănătate publică de la Imperial College și autorul principal al acestei lucrări. „Acest studiu utilizează toate datele disponibile pentru a înțelege modul în care epidemia va evolua, astfel încât să permită evaluarea amenințării”, a adăugat specialistul.

Din moment ce virusul nu poate infecta aceeași persoană de două ori, grație sistemului imunitar care produce anticorpi, epidemia a ajuns la un stadiu în care există prea puțini oameni care să nu fi fost încă infectați pentru ca transmisia să continue, au explicat cercetătorii. Acesta este motivul pentru care o nouă mare epidemie nu poate izbucni mai devreme de zece ani, când apare o nouă generație care nu a fost încă expusă la Zika.

Această tendință este similară cu cea observată în alte epidemii, între care cea de Chikungunya, un virus similar cu Zika, pentru care au existat focare puternice urmate de perioade lungi de timp cu numai câteva cazuri.

Desigur, finalul epidemiei Zika este un lucru bun, dar ar îngreuna procesul de obținere a vaccinurilor, conform profesorului Ferguson.

„În ciuda faptului că știam de existența acestei maladii de aproape 70 de ani, am fost total surprinși de acest focar și am accelerat cercetarea noastră pentru a încerca să înțelegem modul în care Zika s-a răspândit atât de repede în America de Sud”, a comentat Justin Lessler, epidemiolog la facultatea de medicină Johns Hopkins din Baltimore (SUA), co-autor al unui studiu asupra Zika publicat tot în revista ‘Science’.

Virusul a fost identificat în 1947 în Uganda la maimuțe și primul caz de infectare umană a fost confirmat după șase ani în Nigeria.

O posibilitate de a explica răspândirea rapidă a Zika în America de Sud ar fi clima din timpul epidemiei care a coincis cu reapariția fierbintelui curent ecuatorial din Pacific, El Nino, au remarcat cercetătorii.

Faptul că acești oameni au fost deja expuși la dengue — un virus din aceeași familie cu Zika — poate juca un rol important în această epidemie. Mai multe studii sugerează că expunerea anterioară la dengue ar putea amplifica infecția cu virusul Zika.

Infecția cu Zika a atras atenția autorităților mondiale din domeniul sănătății din cauza riscului serios pe care îl reprezintă pentru femeile însărcinate, putând provoca malformații ireversibile asupra fătului. La adulți, în cele mai multe cazuri infecția este ușoara și, de multe ori, trece neobservată.

În cazuri rare, infecția cu virusul Zika este legată de sindromul Guillain-Barré, care poate provoca paralizie temporară, amintește AFP.