„Ce avem noi, cred eu, ca problemă, şi trebuie discutat cu cei care au contribuit, specialişti în drept execuţional penal, cu cei care au lucrat la aceste coduri şi care au avut o filosofie probabil atunci când au adoptat codurile, este sporul. Şi dau un exemplu ca să-l înţeleagă toată lumea. Dacă, de exemplu, eu, mâine, mă apuc să fur oglinzi din parcări şi timp de două săptămâni fur 100 de oglinzi, codul va reţine că am făcut 100 de fapte de furt. Şi să zicem că primesc pentru fiecare faptă de furt un an, care e pedeapsa minimă. Se reţine pedeapsa cea mai mare, să zicem un an, pedeapsa minimă, plus 99 de ani de la cele 99 de fapte şi iau o treime din aceşti 99 de ani, pe care îi adaug la anul acela. Deci primesc un an plus 33, 34 de ani de închisoare, dar în realitate voi primi 30 pentru că ăsta e maximum prevăzut de codul penal. Pe de altă parte, pentru o faptă de omor, sub acelaşi cod penal, pot primi 18 ani de închisoare”, a explicat ministrul Justiţiei.

„Avem această situaţie, în care mai multe fapte de furt care sunt, deci, un concurs de infracţiuni, generează, ca rezultantă, o pedeapsă mult prea mare faţă de pedeapsa pentru o singură faptă de omor. Aceste lucuri trebuie discutate,. Trebuie să spun că ceea ce înainte era la latitudinea judecătorului, acest spor, judecătorul putea să îl dea sau nu, acum este obligatoriu şi toţi aceşti factori concură la ce vedem astăzi, pedepse foarte mari pentru fapte care sunt reprobabile, dar eu cred că toţi suntem de acord că între numeroase fapte de furt şi o faptă de omor probabil că mai greu trebuie să atârne fapta de omor. Trebuie văzut unde anume umblăm ca să corectăm, fin, ceea ce este de corectat”, a adăugat Raluca Prună.

„Avem o problemă în penitenciare. Presupunând prin absurd că mâine, toată lumea ar ieşi din penitenciare, condiţiile rămân aceleaşi” a afirmat ministrul.

„Am simţit o foarte mare presiune, presiunea nu e nouă, la prima participare a mea la un eveniment public, din noiembrie, un deputat mi-a sugerat să conlucrăm, să propun o lege a amnistiei şi a graţierii. Am spus de atunci că nu e o prioritate şi o repet” a mai spus Raluca Prună.

„Toate speranţele că se va da o graţiere colectivă, în care graţiem toate pedepsele cu cel mult, 3 – 5 ani, nu ţin seama că în România, ultimele două legi de graţieri colective s-au dat în 1997 şi în 2002, şi că în ambele, tot ce înseamnă fapte de corupţie a fost exclus. O astfel de măsură se ia în urma unei largi consultări şi, uitându-ne la ce fac alţii în jurul nostru. Nu cunosc niciun alt stat membru, care condamnat fiind sau riscând o condamnare să fi dat o graţiere. Graţierea nu e o soluţie, sunt cauze de sistem”, a atras atenţia Raluca Prună.