Vârsta specifică trecerii de la mediul familial la grădiniță, pentru un copil, poate fi marcată de temeri și emoții, precum și de anxietate, starea de tensiune rezultată din separarea de familie. Însă puțini părinți știu că anxietatea se poate deprinde din familie, în cazul în care aceștia sunt la rândul lor anxioși și mult prea protectivi în creșterea celui mic.
Anxietatea este starea de tensiune resimțită în cazul existenței unui pericol. Această stare este însoțită de griji, teamă, gânduri negative, încordare corporală, plâns și refuzul de comunica, în cazul copiilor. Preșcolarii anxioşi percep mediul grădiniței ca fiind ostil.
Anxietatea în cazul copiilor de vârstă preșcolară poate fi indusă în familie, atunci când părinții pun presiune pe cei mici, explicându-le cum ar trebui să se comporte la grădiniță și impunându-le un model de comportament, sub indicația de a nu plânge.
Anxietatea în cazul copiilor se poate manifesta sub mai multe feluri, însă toate reacțiile au la bază emoții negative și vulnerabilitate psihologică.
Psihologii recomandă părinților să aibă un comportament relaxat în comunicarea cu cei mici, astfel încât aceștia să nu împrumute din emoțiile și anxietatea lor, prezentându-le mersul la gradiniță ca pe o activitate plăcută și normală.
Anxietatea nu este doar o vulnerabilitate psihologică deprinsă în familie sau specifică vârstei preșcolare, ci și o stare ce poate fi indusă, în cazul școlarilor, de un sistem de învățământ mult prea greoi și de o programă școlară mult prea încărcată, aspecte ce pot genera reacții negative în cazul celor mici, în relație cu școala.