Nicolae Avram, născut pe 21 decembrie 1966, la Năsăud. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la casa de copii. Debut editorial cu Cîntece de sinucigaş (cartea I) (2000, ediţia a II-a, 2008; volum distins la Concursul Naţional de poezie „George Coşbuc”, Bistriţa, 2000, cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Alte volume publicate: Litanii pentru diavol (2006); Federeii (2010); All Death Jazz (2013; Premiul „Andrei Mureşanu” acordat de Societatea Scriitorilor Bistriţa-Năsăud, 2014; Premiul „Octavian Goga” acordat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Cluj, 2014). Este îngrijitorul volumului postum de poezie al lui Aurel Onişor, Semnul la care te vei opri să bei apă (2013). Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Nicolae Avram despre Mame, la Sibiu si Brasov
Miercuri, 5 octombrie, de la ora 18:00, la Librăria Habitus (Piaţa Mică nr. 4) din Sibiu, va avea loc lansarea romanului Mamé, de Nicolae Avram, apărut recent la Editura Polirom, în colecţia „Ego. Proză”, disponibil şi în ediţie digitală.
Invitaţi, alături de autor: Teodora Coman, Rita Chirian, Radu Vancu şi Dragoş Varga.
Joi, 6 octombrie, de la ora 18:00, la Librăria Humanitas Braşov (Piaţa Sfatului, nr. 16), Nicolae Avram va vorbi despre Mamé în cadrul CenaKLUb Tiuk! (nr. 68). Invitat special: Cătălin Stanciu. Moderator: Mihail Vakulovski.
Casele de copii au fost una dintre cele mai mari orori ale regimului comunist din România. Întunericul, lipsurile, umilinţele, abuzurile, abandonarea oricăror speranţe sînt încercări de netrecut pentru adulţi, însă în cazul copiilor întrec orice imaginaţie. Nicolae Avram reuşeşte să depăşească simpla descriere a acestor atrocităţi şi, violent, personal, îl face pe cititor să simtă în profunzime ce au simţit cei cărora li s-a furat atît de brutal inocenţa în orfelinate. Încărcată de un lirism negru, Mamé spune povestea şocantă a unui suflet chinuit (şi a cîtor altora).
„Mamé este de fapt un poem enorm şi halucinant, mai exact, abnorm – în sensul că încalcă absolut toate normele imaginabile. Nu doar pe cele ale pudibonderiei lingvistice, ci mai ales pe cele ţinute drept etice atît în colectivitatea parcului uman, cît şi în intimitate. E greu de găsit vreun tabu pe care imaginaţia înspăimîntătoare a lui Nicolae Avram să nu-l transgreseze în această relatare a experienţelor infernale ale orfelinilor aproape mitici, despre care se spunea că sînt antrenaţi pentru a deveni soldaţii personali cei mai devotaţi şi cei mai fanatici ai lui Nicolae Ceauşescu.” (Radu Vancu)
„Unul dintre cele mai puternice şi mai de efect texte pe care le-am parcurs în ultima vreme. Mamé este un text disperat, scris cu sufletul la gură. O carte extraordinară, cu multe deschideri, cu multe oferte de interpretare. Este şi o carte despre comunism, cu posibile ieşiri către parabolic. Pedagogul ca imagine a micului dictator – iată un personaj care se ţine minte. E un poem în proză despre oroare. Dar şi despre salvare. Una dintre cărţile speciale, atipice, curajoase (e nevoie de un mare curaj estetic pentru a risca o asemenea formulă).” (Bogdan Creţu)