EGALI ÎN FAȚA LEGII

Continuăm să ne lăsăm capacitați de lucrurile mărunte, de focurile de paie, este adevărat strălucitoare, dar inconsistente: nu te pot lumina și nici încălzi atât cât crezi tu că este necesar. Am pus în stand by plagiatul Laurei Codruța Kovesi și am luat la rostogolit, prin curtea societății civile, calitatea de informator al Securității a lui Mircea Dumitru, ministrul Educației, în același moment în care acesta încerca să pună ordine în direcțiunile școlilor patriei, dar și în competențele reale ale celor puțin peste 50 de școli doctorale ale mediului academic românesc.

Nu vreau să discut acum despre vinovăția sau nevinovăția lui Mircea Dumitru. S-ar putea să aibă dreptate sau s-ar putea să fie vinovat. Simpla decizie a CNSAS, datată 2007 poate fi considerată conjuncturală acelui moment, atâta timp cât și în cazul lui Dan Voiculescu, de exemplu, a existat o primă astfel de decizie, care îl albea pe omul politic, dar care a fost contrazisă tot de CNSAS cu o decizie de om care a făcut poliție politică, dată într-un moment în care liderul politic Dan Voiculescu a început să fie un personaj care incomodează puterea de atunci. De aceea, nu vreau să mă opresc astăzi la argumentul cu care Mircea Dumitru defilează prin fața mass media, considerându-se un învingător, fără a purta cel puțin un război.

Ceea ce frapează în această situație este modul de reacție, aproape instantaneu, a anumitor instituții ale statului, ce dovedesc a avea pe lângă obiectul lor de activitate făcut public, cel puțin o misiune ascunsă, de genul minelor antipersonale, astfel încât acestea sunt activate nu de talpa cuiva, ci de momentul în care interesele sistemului de comandă sunt afectate.  Astfel, Agenția Națională de Integritate și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, două instituții unice în spațiul mondial, ajung astăzi să fie folosite pe față ca mecanisme de reglare a tensiunilor pe scena politică a țării, prin eliminarea imediată a suspecților, împotriva cărora DNA va începe urmărirea penală, ce poate fi sau nu poate fi dusă până la capăt, pe perioada în care subiectul amenință meterezele puterii, dar suficientă pentru ca respectivul să fie eliminat din competiția politică.

Instituțiile amintite s-au compromis de mult, dar o anume propagandă macoveiniană la Bruxelles le mențin încă în viață și, mai ales, în activitate, producând victime atunci când este necesar să mai fie eliminat un adversar sau să mai fie susținut un om din sistem. Partidele politice aflate atunci în opoziție cu PDL, pe când Traian Băsescu se juca de-a președinția României, au fost decimate de primari, de către ANI, în timp ce, la vremea în care Klaus Iohannis candida la președinția României a primit din partea instanței de judecată o decizie contrară autorității lucrului judecat de până atunci, autoritate care a decis incompatibilitatea a câtorva sute de primari din țară. În ceea ce privește acțiunile CNSAS sunt exemple multiple în care deciziile acestui consiliu sunt folosite sub formă de atuuri decisive în lupta politică, față de care nimeni nu mai poate să miște un deget. ”Gata, te-au găsit informator al Securității, este timpul să chemi popa, să-ți cânte prohodul la căpătâiul vieții tale politice. Adio politică, adio electorat, adio funcții, ești numai bun de trimis pe bancă, în parc, dacă nu te invită cineva să dai cu subsemnatul de ce ai mințit în acte publice, de ce nu ai recunoscut ceea ce de fapt poate fi o ordinară măsluire sau răuvoitoare interpretare”.

Cred că, în apărarea acestor victime, albite și murdărite, după cum le cere stăpânirea celor de la CNSAS, ar fi putut fi făcut un gest simbolic, într-un moment de maximă răzvrătire față de ceea ce a ajuns CNSAS, prin care 22 de milioane de români să declare că au făcut poliție politică, atât în regimul comunist, cât și în regimul capitalist (să-și ia de o grijă atunci când se va mai înființa un nou CNSAS, care să-i identifice pe cei care au făcut poliție politică, după 1990.

În astfel de lucruri mărunte ne pierdem astăzi viitorul fundamental al statului de drept, încercând să albim sau să înnegrim imaginea cuiva, doar dacă acela se dovedește a fi mai rațional, mai insistent, mai motivat să schimbe lumea, dacă nu în mai bine, atunci cel puțin să o pună pe șinele de pe care a deraiat.

Se pare că, nimic din ceea ce este rău în țară nu este întâmplător, nu este rodul unui accident, ci totul se întâmplă urmărindu-se un plan bine stabilit. Dacă e așa, atunci va trebui să ne găsim o țară cât mai repede cu putință, să cerem azil politic în Republica Moldova, de exemplu, sau să ne unim (nu în piețele publice, acolo unde vom putea fi acuzați că ”ne-am vândut” lui Soros), ci în demnitatea noastră de cetăţeni activi ai societății, uzând de cadrul legislativ pentru a aduce în fața legii: DNA, ANI, CNSAS. Avem nevoie de Avocatul Poporului, care să ne reprezinte într-o astfel de acțiune revendicativă, construită în baza articolului constituțional prin care ne este garantată egalitatea în fața legii: Nimeni nu este mai presus de lege, toți suntem egali în fața legii!

ADI CRISTI