DRUMUL SPRE ANARHIE

S-a mizat și încă se mai mizează pe atitudinea străzii. Așa a cerut strada! Așa vrea strada! – aceasta fiind, de fapt, societatea civilă sau, mă rog, partea ei activă, partea căreia îi pasă de ceea ce se întâmplă cu noi. Îi pasă vocal, agresiv sau, să spunem, la modul ferm, prin proteste aduse la limita confruntărilor cu forțele de ordine. A protesta este nu numai un drept legitim al cetățeanului, ci și o măsură necesară identificării feed-back-ului produs de modul în care populația reacționează la măsurile guvernamentale, în primul rând, sau în intențiile divulgate ale clasei politice.

Atitudinea străzii a fost identifică de cei care au avut de suferit, de această dată de pe urma acestei presiuni ca fiind una artificială, ”făcută pe banii lui Soros”, miliardarul care are acest ”hobby”, de a se amesteca în direct în construirea unor noi atitudini, în țările cu o democrație la care tot el a pus umărul banilor întru consolidare, cum ar fi, într-adevăr, și România.

Astfel, din prea multă lipsă de imaginație, presiunea străzi a indus violența schimbării sau, mai precis, a adus schimbarea forțată, cedarea de bună voie a puterii, chiar dacă o astfel de mutare nu devenea credibilă, prin prisma voinței electoratului, afișată prin votul de la alegerilor  generale, atunci când 70% din electorat a dat voie unei alianțe politice să se exprime și să-și asume responsabilitatea în numele ei. Încă mai trăim pe nisipurile mișcătoare ale jocurilor de culise, încă mai avem impresia indusă că alții ne sunt conducătorii și nu cei pe care votul nostru liber exprimat i-a investit.

Vocea străzii face să se audă, din ce în ce mai tare, că este nevoie de o forță anti-sistem. Partidele politice sunt invitate să meargă singure la ”lada de gunoi”, căci, se spune: ”vremea lor a trecut”, așa cum și instituțiile statului de drept nu-și mai au utilitatea, în viziunea celor care și-au găsit un nou serviciu: ”ieșirea în stradă”.

Marele pericol este nu ce se strigă în piețele publice ale țării, cât mai ales dacă aceste formațiuni care încep să se coaguleze, să se organizeze, vor susține și oficial aceste puncte de vedere, periculoase pentru democrația însăși. Nu vom mai avea partide politice, statul de drept nu va mai dispune de cele trei puteri independent: legislativ, executiv și puterea judecătorească…

Astfel, Uniunea Salvați România, după aventura bucureșteană, datorată Uniunii Salvați Bucureștiul, este pe punctul de a-și cunoaște sfârșitul, înainte de a avea un început. Din cele 200.000 de semnături necesare înscrierii acestei formațiuni la Biroul Electoral Central, s-au adunat până acum 105.000. Termenul final fiind 27 octombrie. Deci, în 17 zile este necesar să se adune diferența de semnături.

Sunt necesare câteva precizări, pe care liderul acestei formațiuni (fiind cu totul altceva decât o formațiune politică, ceea ce contravine Legii partidelor politice, singurele care au dreptul să participe în alegerile parlamentare), Nicușor Dan, încearcă să le precizeze. Astfel, USR nu va face nici un fel de alianțe cu vreo altă formațiune politică, nici înainte de alegeri și nici după alegeri (sic!) O astfel de situație este credibilă doar în momentul în care USR ar reuși să primească votul a 50% plus un votant, când va putea să se descurce singură.

Liberalii sunt direct interesați ca USR să ia un procent cu două cifre, pentru a avea un potențial partener de guvernare, chiar dacă Nicușor Dan o ține puia gaia astăzi, că ”nu va face nici un fel de alianță”.

Dacă va trece hopul semnăturilor, USR va trebui să treacă și hopul votului, unde, după ce spun casele de sondare a opiniei publice, altele decât cele angajate de PNL, USR nu reuşeşte să adune, la nivel de țară, nici măcar 3%, ceea ce nu-i împiedică pe cei plătiți de PNL să spună că USR va aduna votul a 9% din electorat (sic!). Fără a fi răutăcios, dar refuzând a mă complace într-o astfel de ”mizerie politică”, stau și doar mă întreb, de unde va aduna USR cele peste 1.600.000 de voturi? Ar însemna ca să reușească în reședințele de județ să câștige în medie 30% din voturi (sic!), ținând cont de lipsa unei infrastructuri a formațiunii în mediul rural.

Prognoza cu 3% USR ar însemna 540.000 de voturi adunate în numele anti-sistemului, ceea ce ar însemna puțin peste 4%, la nivelul celor 41 de reședințe de județ ale țării. Mi se pare o cifră mult mai credibilă, chiar dacă este insuficientă, dar cu siguranță că va reuși să ne ferească de anarhia celor care nu cred în instituțiile politice ale democrației.

ADI CRISTI