24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Cunoscute încă din Antichitate, gutuile au fost dintotdeauna apreciate, datorită proprietăţilor astringente ale fructelor şi frunzelor ajunse la maturitate, cât şi a efectelor hemostatice, emoliente, hidratante şi tonice, ale seminţelor fructului.
Bolnavii care au afecţiuni ale ficatului sau pancreasului trebuie să consume gutui zilnic, ajutând astfel la regenerarea celulei hepatice, potrivit lumeacrecintei.ro. De asemenea, dezvoltarea microorganismelor care declanşează hepatita poate fi inhibată prin consumul cojilor de la două‑trei gutui, zilnic, în stare proaspătă sau sub formă de decoct. Acesta se prepară astfel: Se pun într‑un ibric 300 ml apă rece de izvor şi câteva bucăţi de gutuie cu tot cu coajă (aproximativ 200 g) şi se lasă la foc potrivit timp de 10 minute. Decoctul se acoperă alte 5 minute, după care se strecoară şi se bea imediat. Gutuile fierte rămase se consumă cât încă mai sunt calde. Consumul alternativ de gutui proaspete şi decoct stimulează eliminarea toxinelor, ajutând atât ficatul, cât şi pancreasul suprasolicitat. Pe lângă decoctul obţinut din fructe, şi decoctul din frunze de gutui are proprietăţi vindecătoare. Patru frunze proaspete sau uscate de gutui se mărunţesc și se pun la fiert în 250 ml de apă. După 10 minute, ceaiul se ia de pe foc şi se toarnă direct într‑o ceaşcă. Se bea numai cât este cald, deoarece se oxidează foarte repede. Acesta este un bun remediu pentru eliminarea nisipului de la rinichi.
Pulberea din seminţe uscate este hemostatică
Proprietăţi terapeutice ale gutuilor se regăsesc şi în seminţele din interiorul fructului. Acestea se recomandă sub diferite forme, pentru tratarea hemoptiziei, laringită, inflamaţii ale mucoaselor, iritaţii ale pielii, metroragii, hemoroizi, degerături. Seminţele de gutui sunt un bun emolient. Pentru a ne folosi de binefacerile lor, trebuie să obţinem o pulbere, care pe lângă faptul că este vitaminizantă şi mineralizantă, poate avea efect imediat în oprirea unor hemoragii rebele. După consumarea fructului, se strâng seminţele de la trei gutui şi se usucă la soare, sau chiar pe o plită. Când sunt bine uscate, acestea se macină fin, cu ajutorul râşniţei de cafea. Pulberea obţinută se păstrează într‑un borcan de culoare închisă, iar pentru o singură administrare se ia aproximativ o jumătate de linguriţă şi se ţine sub limbă. Cei care nu pot tolera praful în amestec cu saliva (care este uşor astringent) pot amesteca aceeaşi cantitate de pulbere cu două linguriţe de miere. Acest tratament, administrat de trei ori pe zi, pe parcursul a două săptămâni, tratează cu succes traheita, bronşita, în acelaşi timp contribuind şi la creşterea imunităţii.
Ceaiul de gutui calmează tusea convulsivă sau tabagică
Pentru calmarea acceselor de tuse tabagică se recomandă trei căni cu ceai din flori de gutui, care se administrează după cele trei mese principale ale zilei. Pentru aceasta se toarnă un litru de apă clocotită peste 30 g flori de gutui (proaspete sau uscate). Ceaiul se bea la temperatura camerei, după ce a fost lăsat la infuzat 5‑10 minute. În cazul în care apar accese de tuse, se mai poate adăuga o cană cu ceai, care se va bea chiar în momentul crizei. Calmarea apare imediat, iar bolnavul se linişteşte. În cazul în care avem de‑a face cu un puseu de tuse convulsivă, se recomandă pulbere din coji de gutui. Se spală bine trei gutui de mărime mijlocie, apoi se curăţă de coajă, care la rându‑i se usucă în cuptor. Când devine uşor casantă, se fărâmiţează pe un tocător, cât mai mărunt cu putinţă, amestecându‑se apoi cu trei linguri de miere şi un vârf de cuţit de propolis. După ce se omogenizează bine, se toarnă într‑un borcan şi se păstrează închis ermetic. Acest remediu nu are nici un fel de oprelişti, administrându‑se câte o linguriţă ori de câte ori este nevoie.
