RUFELE MURDARE ȘI PREMIUL NOBEL

Bob Dylan a luat anul acesta Premiul Nobel pentru Literatură. Vestea a șocat pe cei care stăteau la rând, de ani buni, să ajungă în posesia cele mai mari recunoașteri a lumii, în acest domeniu ce separă lumea cu picioarele pe pământ de lumea viselor înaripate.

Motivația juriului Comitetul Nobel de pe lângă Academia Regală a Suediei, privind alegerea lui Bob Dylan în postura câștigătorului premiului pentru literatură,  a invocat „crearea unor noi expresii poetice în marea tradiţie a cântecului american”.

Vorbim despre personalitatea unei mari conștiințe artistice, care a reușit să influențeze timpul, desfășurat pe spațiul a două secole sau chiar atingând marginile a două milenii, dacă ținem cont că opera lui Bob Dylan, transmisă publicului prin versuri și cântec, încă mai este produsă și recepționată la marile cote ale performanței.

”Bob Dylan născut ca Robert Allen Zimmerman la 24 mai 1941 la Duluth, Minnesota, SUA, provine dintr-o familie de evrei emigrați din Rusia. O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum „Blowin’ in the Wind” și „The Times They Are a-Changin'” au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială”.

Componenta civică a creație sale l-ar fi putut foarte bine ajuta să câștige și Premiul Nobel pentru Pace, cu un efect mai puternic față de generația actualilor conducători ai lumii, cei care întrețin sau se complac în a întreține, această insecuritate mondială, producătoare de mari tensiuni și mai ales de moarte garantată 100%.

”În 2004, Bob Dylan a fost trecut pe locul doi în lista celor mai mari artiști ai tuturor timpurilor al revistei Rolling Stone. Mai multe scrieri ale sale au apărut în limba română la Editura Humanitas. Opera scrisă include, alături de proza poetică Tarantula (1971), The Definitive Bob Dylan Songbook (2001), volumul de memorii Cronica vieții mele: Volume One (2004), Lyrics: 1962-2001 (2004), Forever Young (2008), The Lyrics: Since 1962. La Humanitas Fiction, în colecţia „Poezia”, a apărut în 2012 o selecţie de 100 de poeme din Lyrics purtând titlul Suflare în vânt, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, care a întocmit antologia şi a semnat prefaţa volumului”.

Am aminti în această conjunctură de poetul Mircea Cărtărescu și el un firesc pretendent la Premiul Nobel pentru Literatură de mulți ani, pentru că astăzi, când Bob Dylan iese din tiparele idolului generației în blugi, în aceeași blugi purtați și de Mircea Cărtărescu, să asistăm la un linșaj media: ”Cum de și-a permis, cel care și-a permis, acordarea Premiului Nobel pentru Literatură unui folk-ist, unui greier, unui zdranga-zdranga, când ei, poeții lumii, încolonați ca la priveghi, se simt  neluați în seamă, pedepsiți la ignorare veșnică și nedrepată.

Această revoltă este împărtășită și de Mircea Cărtărescu același care, așa cum am citat mai sus, l-a prezentat cititorului român sub forma unei traduceri, a o sută de poeme ale poetului Bob Dylan și nu ale ”greierului”, ale ”zdranga-zdranga”… Oricum și aceste din urmă caricaturizări, aparținând unui artist de dimensiunea monstrului sacru, apreciat de lumea care nu are sincope sau angoase de genul ”ești mare, atâta timp cât nu mă umbrești pe mine, piticania”, îi oferă artistului american nu doar statutul de vedetă, cât mai ales acela de conștiință civică a mai multor generații. Astfel, Bob Dylan, pentru cele ”36 de discuri originale, cărora li se adaugă numeroase înregistrări live şi compilaţii, primește în anul 2012, Presidential Medal of Freedom acordată de preşedintele Barack Obama.

Cu peste 100 de milioane de discuri vândute, Bob Dylan continuă să concerteze şi să aibă o influenţă notabilă. De la Jimi Hendrix până la formaţii alternative precum Laibach, cântecele sale au fost şi sunt şi astăzi preluate şi adaptate”.

Academia Regală a Suediei, prin Comitetul Nobel, a mai deschis în lumea literaturii Cutia Pandorei, prin această alegere, de unii apreciată, de alții deja contestată. Cred că, înainte de a ne lăsa pradă fixațiilor, reflexelor contestatoare din categoria lecțiilor predate de ”Gică Contra” sau de Toma Necredinciosul, să ne detașăm de nervozitatea veștii și să ne dăm seama că fiecare vom primi de la viață exact ceea ce merităm să primim. Erorile vor fi remediate dacă nu acum, aici, în această viață, cu siguranță în viața de apoi, mult mai vastă și mult mai rezervată îndreptării tuturor erorilor care au născut nedreptăți.

Deocamdată, Bob Dylan merită să primească sincerele noastre felicitări, chiar și de la Mircea Cărtărescu, acest orbitor al literaturii, care, spre final se pare că, s-a împăcat cu ideea, chiar dacă încă mai crede că ”adevăraților scriitori” (Adonis, Ngugi, DeLillo, Pynchon, Lobo Antunes, Amos Oz, John Ashbery, Vila-Matas…) li s-a făcut o mare nedreptate.

ADI CRISTI