24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Picior desenat
cu ochiul direct
ca și cum aș purta creionul
din talpă, pe gleznă
genunchi și pe coapsă
cercetându-ți atent
locul secret
Discret
călătorind pe jos
prin sunet de menuet
cu silabe rupte
din zbaterea unui poet
Și torsul!
Ah, torsul sculptat
într-o bucată de aer
avea nebunia de a sta
între mine
și umbra ocupată
de-un fraier
– Dă-mi voie Domniță
să-ți ating umflătura
și apoi în durere
să mă dau de-a dura
Să fie rostogolire
pe iarbă, pe pământ
și pe apă
să fiu poate
ce nu sunt
când în mine de ziuă se crapă
– Bună dimineața, Domniță
în vis se făcea
că erai luminița care mă lumina!
Orbindu-mă
într-atât
încât am rămas
dezbrăcat de sărut
ca un miner blocat în abataje
cum mai rămâne
liftul blocat
între etaje!
Încă mai țin ochiul lipit
de pântecul tău
ca prin vizor
încercând
să-ți văd microcosmosul
la televizor
în spațiul telenovelei
în care moartea murea
când rămâneai borţoasă
cu ea.
Aveam o privire cercetătoare
O străpungere de sculptor
de om proaspăt ieșit
din închisoare…
tălpi, glezne,
coapse, pântec, tors
sâni, gât, buze
ochi
și păr de contur…
Aceasta-i ispita
desenată cu ochiul
de jur împrejur!
ADI CRISTI
