PNL a depus în Parlament o inițiativă legislativă prin care se propune ca Academia de Științe ale Securității Naționale să fie desființată și să se revină la firma inițială – Academia de Științe Militare.

El reamintește că Academia de Științe Militare, înființată prin Legea nr. 56 din 22 martie 2012, ca instituție publică de interes național în domeniul cercetării științifice din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, s-a transformat prin Legea 140 din 2015 în Academia de Științe ale Securității Naționale.

Potrivit lui Nicolăescu, din păcate, această nouă configurare a urmărit „obținerea unor foloase materiale și sinecuri pentru unele persoane, devenind pentru membrii săi o pălărie mult prea mare și neadecvată”.

Deputatul PNL susține că scopul inițial al instituției a fost „deturnat” de către unii membri ai conducerii sale. El adaugă totodată că, prin schimbarea titulaturii și a încadrării prin legea din 2015, instituția a fost implicată în numeroase scandaluri publice legate de plagierea unor lucrări de doctorat în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

„Apreciem că un gest reparatoriu necesar ar fi desființarea Academiei de Științe ale Securității Naționale și revenirea la forma sa inițială — Academia de Științe Militare—, în conformitate cu Legea nr. 56 din 22 martie 2012. În opinia PNL, adoptarea acestui act normativ reprezintă o necesitate în vederea eficientizării cheltuirii banului public, având în vedere că reglementările din 2015 prevăd ca membrii titulari ai Academiei să beneficieze de o indemnizație lunară viageră egală cu indemnizația membrilor titulari ai Academiei Române, iar președintele Academiei a devenit ordonator principal de credite”, explică Nicolăescu.

El afirmă că modul în care a funcționat Academia de Științe ale Securității Naționale a afectat mediul academic din România, cu care aceasta a fost asociată.

„O instituție de un asemenea nivel trebuia să aducă un plus de credibilitate și seriozitate și nu să devină un izvor de controverse publice și mai ales politice, fără nicio legătură cu mediul academic, de cercetare. Cheltuielile publice cu cercetarea nu trebuie să fie