ROMÂNIA ÎNTREAGĂ LA MINTE

La sfârșitul săptămânii trecute, în timpul unui miting organizat în Capitală, s-a putut observa cât de pregătită este România pentru marele pas pe care unii cred că va fi făcut până-n 2018, an în care se va împlini un secol de la întoarcerea totală a României acasă, între granițele ei strămoșești. Din nou castanele fierbinți sunt scoase din foc cu mâna jandarmilor, cei care au primit ordin să fie fermi și de netrecut, măcelărind pe milimetru pătrat orice manifestant ieșit în cale sau dacă acești tineri frumoși și liberi nu s-ar fi prea înghesuit în cordonul de ordine, să intre ei cu bulanele lor în mijlocul manifestanților pentru unirea României cu Republica Moldova.

Peste câteva zile vor avea loc alegeri prezidențiale în Republica Moldova. Se vor confrunta forțele unioniste cu nostalgicii sovietici, încă reprezentanți puternic la Moscova. Față de măcelul întâmplat la București, care va fi mesajul cu care pro-bolșevicii vor ataca încercările unioniștilor de a întregi România Mare? Nimic mai simplu. Vreți unire?! Iată ce vă așteaptă. Iată unirea pe care o tot clamați și pentru care nu mai aveți liniște! Bulane pe spinare! Veniți mai aproape de București și veţi fi tocați milimetric dacă îndrăzniți să cereți ceva despre care guvernanții au o cu totul altă părere. Acesta este dreptul la liberă exprimare în România de dincolo de Prut! Poate de aceea în România veche la nici un miting unionist nu s-au adunat mai mult de câteva sute de amăgiți și de naivi, în timp ce în Piața Mare a Sfatului de la Chișinău un astfel de miting scotea din case peste o sută de mii de adevărați români, doritori să-și primească țara înapoi.

Cred că în momentul în care, o dată și o dată, se va întâmpla și această minune, reîntregirea țării, după cum a gândit-o Mihai Viteazu, acum peste 400 de ani, Moldova (de la Nistru până la Carpații Orientali), Transilvania (cu tot cu Banatul românesc) și Muntenia (cu tot cu Dobrogea), polul românismului se va muta din Ardeal în Basarabia. Felul în care basarabenii simt românește îi plasează înaintea tuturor românilor. De dincolo de Prut continuă să vină tonul la cântec atunci când se încearcă să fie ridicat în picioare sentimentul patriotic, de neam, de țară și mai ales de respect total față de eroii neamului, cei care nu au ținut cont de viața lor, atunci când țara i-a chemat să o apere cu piepturile goale. Moldovenii Doinei și ai lui Ion Aldea Teodorovici continuă să îngroașe primele rânduri, așa cum tot ei sunt cei care fac corp comun cu cititorii și recitatorii lui Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Hadârcă, Leonida Lari, Vasile Tărâțeanu, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Valeriu Matei sau cei care se închină în fața lui Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc și a lui Tudor Petrov-Popa ale căror condamnări la moarte au ridicat o lume în picioare, forțând pur și simplu eliberarea acestora.

Când vorbim despre Republica Moldova nu vorbim despre conducerea acestei țări. Ea nu se deosebește cu nimic de conducerea de la București. Aceeași corupți, lipsiți de viziune, dar mai ales lipsiți de ceea ce au doar marii conducători (pentru care țara lor are semnificația icoanei pentru credincios), demnitatea de a-ți respecta limba laptelui matern. Nici președinții Mircea Snegur, Mircea Druc, Petru Lucinschi, Mihai Ghimpu, Marian Lupu, Nicolae Timofte așa cum nici Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis nu au reușit să spună, la rândul lor, da, voinței poporului român, atunci când aveau competența să decidă această reparație istorică. Tot timpul a existat o ciudată și aiuritoare motivație, formulată stupid prin ”acum nu este momentul”. Momentul ar fi trebuit să fie tot timpul. În fiecare secundă trăită tăiați și despărțiți există acel moment de unire, acel moment de revenire acasă, moment înțeles, așteptat și urmărit cu aceeași insistență cu care sunt urmărite marile proiecte ale vieții.

Ipocrit continuă să fie Traian Băsescu, cel care a avut zece ani la dispoziție să unească țara, mai ales că americanii (sprijinul său) au privit cu îngăduință și bunăvoință, acest pas nefăcut în 1991, dar care ar fi putut fi făcut de atunci în orice clipă timp de 25 de ani.

Din neunde sar și câteva opinii ale unor pramatii ”care vor unire, dar nu acum”, că i-am supăra pe ruși, care nu au ezitat și  nu ezită să ne arate ce s-a întâmplat în Ucraina! O astfel de ”rezervă” nu are ce să căuta în discursul adevăraților români, excluzându-i deci pe cei cu două fețe, farisei, fricoși, șacali.

Românii au nevoie urgent și de România de dincolo de Prut. Poate așa țara ar fi și ea ”întreagă la minte”! România întreagă la minte!

ADI CRISTI