24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
La Iași, una dintre cele mai așteptate investiții, Spitalul Regional de Urgență, tinde să fie adjudecată (ca punct de referință în strategiile electorale) de către toate partidele politice, care cred că vor conta în viitoarea arhitectură a puterii decizionale.
Iașul niciodată nu a fost atât de înverșunat, atât de încordat, atât de aproape de o iminentă implozie. Va pocni ceva din interior, o gaură cât un gol de aer, în care totul va fi înghițit cu forța acelei sete istovitoare, ce este în stare să sece un ocean sau poate două.
Partidele politice ajung astăzi la Iași să caute acul în carul cu fân, să care apa din mare cu găleata, dându-se de ceasul morții, în fața camerelor de luate vederi, că nu pot fi indiferente la nevoile stringente ale ieșeanului. Și-au dat seama că alegătorii de pe malul Bahluiului au nevoie de un spital de urgență mai mult decât un nou stadion de fotbal, că le este necesară această instituție a halatelor albe chiar și numai pentru că ale două spitale de același gen se construiesc deja la Cluj și la Craiova. Cum vine chestiunea?! De ce la ardeleni și la olteni să fie și în Moldova, la Iași, să nu fie? O astfel de punere în propoziție a existat nu de azi, nu de ieri, ci chiar din timpuri imemoriale, atunci când se vorbeau despre bolnițe și nu despre spitale.
Că toți sunt de acord, în cele din urmă, cu nevoia de spital de urgență este un lucru cât se poate de bun, numai că, există și de această dată un chichirez. Toți spun că ne este de trebuință spitalul, dar fiecare dorește să-l facă din inițiativa sa. El să fie cel care să aibă numele partidului său legat mai mult decât ceilalți, căci o astfel de inițiativă dă bine la electorat.
Și, uite așa, începe dihonia să sape tuneluri dintre cele mai adânci și mai lungi, reușind ca spațiul politic să se transforme aproape instantaneu într-o imensă rețea de galerii subterane, numai bune de transportat tot felul de interese ascunse, greu de crezut și, mai ales, greu de prezentat electoratului.
Liberalii lui Bozz doresc cu tot dinadinsul ca investiția să încapă pe mâna primarului lor de Miroslava, ceea ce ar însemna să-l înveșnicească pe Dan Niță în primăria limitrofă Iașului, astfel încât s-ar putea înregistra și o minune ca actuala comună Miroslava să absoarbă Iașul cu importanța acestui obiectiv strategic medical, producător de mii de locuri de muncă și mai ales de consumuri specifice importante.
Pesediștii lui Chirica vor cu totul altceva. Au încercat să gândească nu în folosul unuia sau a altuia, ci pur și simplu în folosul pacientului, personajul principal ale căror interese vor decide noul amplasament și, mai ales, logica desfășurării actului medical, specific unui spital de urgență. O astfel de analiză a scos în evidență că amplasamentul de pe Moara de Vânt este cel mai apropiat de nevoile stricte ale unei astfel de investiții, este adevărat, fără a mai avea încărcătura politică la care liberalii nu renunță atât de ușor, căci, la urma urmei, altceva nu mai au de asumat, atâta timp cât ”strămoșii lor contemporani” se dovedesc a fi luat tot bănetul de pe piață, cu cifre greu de numărat în limba română, la nivel de spagă (2,5 milioane de euro cash, plus 1,8 milioane de euro în cont – după cum încearcă să ne înspăimânte procurorii DNA, în cazul fostului șef județean al liberalilor ieșeni).
Atâta timp cât se continuă politizarea unui bun comunitar regional, pe considerentele stricte ale instinctului formulat de constatarea doar ceea ce spunem noi este adevărat, este conform cu așteptările, nimeni nu va avea de câștigat, nici partidele politice și nici măcar electoratul, devenit invariabil paguba colaterală.
Într-o astfel de ecuație soluția adevărată o reprezintă depășirea intereselor de partid și invocarea unei solidarități, care surclasează interesul politic în favoarea interesului cetățenesc.
La porțile Spitalului Regional de Urgență se opresc interesele politice pentru a lăsa să intre interesele pacientului, interesele celui pentru care se construiește această investiție majoră, a cărei menire este de a deservi bolnavii din Moldova, indiferent de culoarea sau de opțiunea lor politică. Salvarea vieții are o singură culoare, albul imaculat, pe care poate fi sesizată orice pată, orice urmă de abatere de la rigorile jurământului lui Hipocrat, ”un adevărat codice moral al unui medic în exercitarea profesiunii sale, jurământ prestat și în zilele noastre în multe universități de către absolvenții facultăților de medicină”.
ADI CRISTI
