Jurnalul inedit al Irinei Procopiu, doamna de onoare a Reginei Maria, in discutie la Iasi

Editura Polirom şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi vă invită marţi, 8 noiembrie, de la ora 15:00, în Sala „B.P. Haşdeu”, la lansarea celui mai nou volum apărut în colecţia „Biblioteca Memoria. Jurnale, autobiografii, amintiri”: Pagini de jurnal (1891-1950), de Irina Procopiu, traducere din limba franceză, introducere, note şi comentarii de Georgeta Filitti, disponibil şi în ediţie digitală.

Invitaţi: Doctor în istorie-filosofie Georgeta Filitti, editor şi cercetător
Prof. Univ. Dr. Florin-Alexandru Platon
Conf. Dr. Bogdan Creţu

Moderator: Adrian Şerban, director editorial Polirom

Fiica generalului Anton Berindei şi a Mariei Brăiloiu, Irina şi-a dorit de mică să aibă o viaţă extraordinară. Iar dorinţa i s-a împlinit: a trăit evenimente istorice cruciale, a cunoscut figuri marcante ale culturii şi politicii româneşti şi a fost doamnă de onoare a Reginei Maria.

Viaţa cotidiană şi lumea de la curte, saloanele literare şi artistice ale timpului, personalităţi culturale şi prietenele din înalta societate ale autoarei se regăsesc în acest jurnal scris într-un ritm alert, asemenea unui scenariu de film.

„Prin îmbinarea de inocenţă şi subiectivism, adesea involuntar, patimă şi indiferenţă, judecăţi de valoare proprii ori asumate de la alţii, jurnalele oferă panorama unui răstimp istoric într-o formă colorată, atrăgătoare şi în acelaşi timp cu o virtute mereu prezentă în plan secund: aceea de a îndrepta cititorul curios spre alte producţii asemănătoare pentru confruntări, coroborări sau precizarea unei sumedenii de fapte. Paginile de jurnal rămase de la Irina Procopiu împlinesc asemenea deziderat şi parcurgerea lor oferă o privire lucidă peste vremuri cu lumini şi umbre din istoria României: la belle époque, anii interbelici, al Doilea Război Mondial, cu dramatice răsturnări sociale ce aveau să provoace dispariţia unor categorii sociale, ca şi înmugurirea unei societăţi noi, în răspăr cu tradiţia promovată zeci de ani de reprezentanţii clasei căreia i-a aparţinut autoarea.” (Georgeta Filitti)